Duminică, credincioșii ortodocși celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întîmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui și locuitorii orașului l Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit și Duminica Stîlparilor
În Duminica Floriilor cei care țin post au dezlegare la pește, adică pot mînca pește și pot bea un pahar de vin
Cu o săptămînă înainte de Paște, sînt serbate Floriile. Această zi era inițial dedicată zeiței romane Flora, însă apoi ea s-a celebrat în amintirea intrării lui Iisus în Ierusalim. Ziua de Florii este sărbătoarea reînvierii naturii, cînd înfloresc salciile, pomii fructiferi și florile. Salcia însă joacă un rol foarte important în ritualurile acestei zile. Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plîngînd, și-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oțel și a plecat să-și găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă și a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvîntat-o să nu poată fi făcuți cărbuni din lemnul ei și să fie dusă în fiecare an la biserica de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori și ramuri de salcie, pentru a fi sfințite. În Duminica Floriilor cei care țin post au dezlegare la pește, adică pot mînca pește și pot bea un pahar de vin.
Prima mențiune documentară
Prima mențiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea și este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paștilor. La români, importanța sărbătorii este sporită de interdicțiile de muncă și sacrificiul ritual al peștelui, denumit Dezlegarea la pește. Pentru creștini, peștele - ihtios în greacă - este un simbol hristic. La semnificația veche, de reînviere a naturii, s-au adăugat funcții și semnificații noi, legate de cultul moșilor și strămoșilor, pomeni, curățarea mormintelor etc. Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit și Duminica Stîlparilor, popular Florii sau Flurii. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetației.
Primire triumfală în Ierusalim
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pămîntească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat. Primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, Care a intrat în Ierusalim ca împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această minune premergătoare. Astfel, toți cei care se aflau în cetatea Ierusalimului, simțind că însuși Dumnezeu a venit în lume, îl întîmpină cu ramuri de finic și de măslin, strigînd: Osana! Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!.
Iată, împăratul tău vine la tine blînd și călare pe asină
În Biblie scrie că în dimineața Floriilor, Mîntuitorul împreună cu ucenicii săi se îndreptatu spre Ierusalim. Apropiindu-se de satul Betfage, în apropiere de Muntele Măslinilor, Iisus trimite doi dintre ucenicii săi, zicîndu-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mînz cu ea. Dezlegați-o și aduceți-o la mine (Matei 21, 1-2). Domnul Hristos dorea să parcurgă distanța pînă la Ierusalim, de aproximativ 2,5 km, călare pe mînzul asinei pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată (Luca 19, 30) spre a se împlini ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: Spuneți fiicei Sionului: iată, împăratul tău vine la tine blînd și călare pe asină și pe mînz, fiul celei de sub jug (Matei 21, 5).
Sărbătoarea înfloririi salciei
În această zi, denumită și Duminica Stîlparilor, se sfințesc, prin rugăciune și stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creștinilor, iar slujitorii Bisericii le țin în mîini, cu lumînări aprinse, ca simbol al biruinței vieții asupra morții. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întîmpinat Mîntuitorul. Salcia sau răchita, simboluri ale regenerării și nemuririi, rămîn și azi elementele esențiale ale sărbătorii Floriilor. Se crede despre salcie că se acoperă de verdeață înaintea tuturor copacilor, (tocmai) ca să poată sluji pentru Sfintele Florii, de asta Floriile mai erau numite și Sărbătoarea înfloririi salciei. În această zi sătenii duceau sau primeau de la biserică rămurele de salcie, o legendă amintind peste veacuri ajutorul pe care salcia l-ar fi dat Maicii Domnului în drumul ei dureros spre crucea de pe Golgota. La ieșirea din biserică, prima grijă a creștinilor era înghițirea uneia sau a mai multor flori de salcie, flori numite mățișori, crezîndu-se că astfel vor fi prevenite bolile de gît. Acasă, ramurile erau puse sub streașina casei sau la icoane, socotindu-se bune de leac în multe boli, locuința aceea fiind totodată apărată de incendii, grindină sau trăsnete.
Ziua în care se-mplinesc dorințele
Se spune că în Duminica Floriilor, numită și a florilor, stîlparilor sau a vlăstarilor, s-ar fi umplut ciubărașul cu florile ce urmau a fi folosite la înflorirea ouălor pentru Paști. Despre cel care se împărtășea la Florii se spunea că orice dorință își punea cînd se apropia de preot, se împlinea. Despre cei care îndrăzneau să se spele pe cap se credea că vor albi ca pomii; uneori era voie să te speli doar folosind apă descîntată. Este și o zi de pomenire a morților, cînd se curăță mormintele și se pun ramuri de salcie pe acestea. De Florii își sărbătoresc ziua onomastică toți cei care la botez au primit numele de Florin, Florina, Floarea, Florentin, Florentina etc., dar și cei cu nume de flori, Camelia, Viorica, Narcisa.
Superstiții de Florii
Cel care se împărtășește de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune cînd se apropie de preot.
Cu ocazia Moșilor de Florii, femeile coc plăcinte pe care le dau de pomană săracilor ca să nu moară de dorul lor, așa cum a pățit mama lui Lazăr. Legendele spun că oamenii care nu serbează ziua lui Lazăr se vor umple de pistrui ca jidanii.
Acum se aerisesc hainele și zestrea.
Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat și Transilvania obișnuiesc să pună o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui sînt luate și le folosesc în farmecele de dragoste și sănătate.
Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfințită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mîțișori de salcie sfințită nu va suferi de dureri de gît.
Dacă cineva îndrăznește să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descîntată și sfințită, riscă să albească.
Nu se muncește în această zi, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul. Se mănîncă pește, fiind Dezlegare de pește.
Este și o zi de pomenire a morților, cînd se curăță mormintele și se pun ramuri de salcie pe acestea.
Pentru că se crede că acum încep să înflorească urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sărbătoarea se numește și Nunta urzicilor.
Dacă se aud broaștele cîntînd pînă la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. Tradiția mai spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și în prima zi de Paști.
Sîmbăta lui Lazăr
Sîmbăta dinaintea Floriilor este cunoscută sub numele de Sîmbăta lui Lazăr. Data acestei sîmbete este schimbătoare, în funcție de data Paștelui, deci și a Floriilor. În ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu cîteva zile înainte de Patimile Sale, Mîntuitorul a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr. Cine erau cele două surori? Erau Marta și Maria, în casa lor Mîntuitorul fiind găzduit de mai multe ori în cei trei ani și jumătate de activitate publică (Luca 10, 38-42). Fratele lor, Lazăr, murise de cîteva zile, dar ele nu se puteau împăca cu despărțirea de el, așa că L-au căutat pe Iisus, rugîndu-L să vină în casa lor. Are loc una dintre cele mai mari minuni văzute vreodată de evrei: învierea lui Lazăr. Acesta, deși mort de patru zile și depus în mormînt, este readus la viață de către Mîntuitor, mulți evrei devenind fideli ai Lui, spre disperarea cărturarilor și a fariseilor care pun la cale în zilele următoare prinderea și uciderea lui Iisus. Episodul acestei învieri din morți este relatat de către Sfîntul Evanghelist Ioan, în capitolul 11 al Evangheliei sale. În această sîmbătă se face pomenire generală pentru morți.
Ce spune legenda
Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plîngînd, și-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oțel și a plecat să-și găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă și a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvîntat-o să nu poată fi făcuți cărbuni din lemnul ei și să fie dusă în fiecare an la biserica de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori și ramuri de salcie, pentru a fi sfințite. Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii și al fertilității, se ating vitele și copiii mici, ca să crească și să înflorească precum salcia. Ramurile sfințite se pun apoi la icoane sau deasupra ușii și sînt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfințită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mîțișori de salcie sfințită nu va suferi de dureri de gît. În această zi nu se muncește, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!