Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vîrstă de trei ani, la templu
În această zi, copiii pun ramuri de măr în apă pentru a avea la Anul Nou sorcovă cu flori dalbe de măr
Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atît de creștinii ortodocși, cît și romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie, și marchează un moment important din viața copilei de trei ani, cea care avea să devină mama Mîntuitorului Iisus Hristos, și anume ziua în care părinții ei, drepții Ioachim și Ana, au dus-o la Templul din Ierusalim, după făgăduință. Ziua în care se prăznuiește Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria, înscrisă în calendar din secolul VI, după ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia lui Iustinian, o biserică numită Sfînta Maria cea Nouă, ce era închinată momentului aducerii la Templu a Sfintei Fecioare.
Ne gîndim la Maica Domnului în timpul sfintelor slujbe, cînd auzim: Pe preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții să o pomenim. Ne gîndim la Maica Domnului cînd se spun cuvintele: De tine se bucură, ceea ce ești plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc; ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvîntător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și prunc S-a făcut Cel ce este mai înainte de veci. Că brațul tău, scaun l-a făcut și pîntecele tău mai desfătat decît cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, mărire tie!.
O primim pe Maica Domnului așa cum ne-o prezintă Biserica, o ținem în sufletul nostru cu evlavia cîtă o avem și ne silim să urmăm exemplul Maicii Domnului în supunerea fată de Mîntuitorul, în grija fată de oameni, în tăcerea care se desprinde din faptul că avem atît de puține cuvinte ale Maicii Domnului în Sfînta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuintă de ajutorul ei și, știind că Maica Domnului nu este numai mama Mîntuitorului, ci și mama noastră, ne gîndim și la însușirile de mamă pe care le are preasfînta Fecioară Maria față de credincioșii care fac ceea ce a zis ea să facă, adică ascultă de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Intrarea în biserică a Maicii Domnului este unul din marile praznice închinate Maicii Domnului, Maica noastră, a tuturor.
Ovidenia
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este numită de popor Vovidenie sau Ovidenie, cuvînt tradus din vedenie, adică lumină. De aceea, este considerată o zi a luminii, cînd credincioșii se roagă să nu fie învinsă de întuneric și ca moartea să nu înfrîngă viața. Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinități a lupilor, Filipul cel Șchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sîntandrei și Sînnicoară (Moș Nicolae) formează, în perioada 13 noiembrie - 6 decembrie, un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. În noaptea de Ovidenie, cînd se credea că se deschide Cerul și vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumînări încolăcite o strachină cu apă de leac. Tot atunci se făceau farmece și descîntece, se afla ursita, se efectuau observații și previziuni meteorologice. Pentru copiii morți nebotezați și pentru oamenii înecați și morți fără lumînare se făceau în această zi praznice și li se împărțeau pomeni. Întrucăt se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lînii și pieilor de animale. De la Ovidenie pînă la Sîngiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la rîu.
Crengi de măr pentru Anul Nou
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute la lumină și căldură, înmuguresc și înfloresc, și sînt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uitam că în colindele românești se cîntă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrînii lor că acea joardă a Sfîntului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea pînă de Nașterea Domnului, înseamnă că sfîntul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, flori dalbe.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!