Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi pe Sfîntul Apostol Andrei, Cap de Iarnă, cel dintîi chemat la apostolie de Mîntuitorul lumii
Sfîntul Andrei este cel care a creștinat locuitorii de pe meleagurile țării noastre
Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi pe Sfîntul Apostol Andrei, Cap de Iarnă, cel dintîi chemat la apostolie de Mîntuitorul lumii. Făcînd parte din grupul celor 12 Apostoli ai Mîntuitorului Iisus Hristos, numele Sfîntului Andrei este legat de răspîndirea învățăturii sfinte în Asia Mică, Peninsula Balcanică și teritoriile din jurul Mării Negre. Astfel, Sfîntul Andrei constituie principalul punct de reper pentru creștinismul românesc. Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît în 1995 ca Sfîntul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept ocrotitorul României.
Pescarul de oameni
Sfîntul Andrei, pe care Iisus l-a facut pescar de oameni, trăia în Betsaida, localitate de pe țărmul Mării Galileii, era fiu al lui Iona și fratele mai mic al lui Simon Petru. A predicat Evanghelia în Scytia Minor, teritoriul de azi al Dobrogei. De aceea este socotit creștinătorul protoromânilor. Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfîntul Apostol și Evanghelist Matei prin cuvintele: Pe cînd (Iisus) umbla pe lîngă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El (Matei 4, 18-20 și Marcu 1, 16-18). De acum, Apostolul Andrei era nelipsit de lîngă Mîntuitorul și el a fost martor al alegerii celorlalți apostoli (Matei IX, 9).
Alături de Iisus
Sfintele Evanghelii îl mai pomenesc pe Sfîntul Andrei doar de două ori: la înmulțirea pîinilor, cînd el a înștiințat pe Mîntuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pîini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9). A doua oară, după învierea lui Lazăr cînd, împreună cu Filip, au înștiințat pe Domnul că niște elini (greci), veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22). Alături de ceilalți ucenici, a fost trimis și Andrei de către Mîntuitorul la propovăduire (Matei 10). L-a însoțit pe Mîntuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvîrșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor. A suferit alături de ceilalți apostoli, atunci cînd Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce. S-a bucurat alături de ei cînd a aflat de minunea Învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile.
Betleemul românesc
Amintirea predicării Sfîntului Andrei se păstrează la noi mai ales în părțile Dobrogei. Apostolul și-ar fi găsit adăpost într-o peșteră, care se găsește și astăzi, și lîngă care s-a ridicat o mănăstire, la marginea comunei constățene Ion Corvin, în apropiere de granița româno-bulgară. Această peșteră este considerată Betleemul românesc. Acolo se mai păstrează încă piatra care a servit ca altar. Lespedea are incizată Sfînta Cruce pe toate fețele. În sprijinul ipotezei evanghelizării teritoriilor de pe țărmul apusean al Mării Negre de către Sfîntul Andrei vin și unele colinde, legende și obiceiuri din Dobrogea și din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomenește de schitul sau mănăstirea lui Andrei, la care veneau Decebal și Traian, cel din urmă ascultînd și slujba săvîrșită acolo.
Crucea Sfîntului Andrei
Sfîntul Andrei și-a găsit sfîrșitul la Patras, lîngă Corint, cînd a fost torturat și martirizat cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci Crucea Sfîntului Andrei. Corpul său a fost înmormîntat acolo de Maximilia, o convertită la creștinism, dar mai tîrziu rămășițele sale pămîntești au fost transferate la Amalfi, Italia, într-un mormînt în care se păstrează și azi. Pe 30 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a predat prețioasa relicvă a capului Sf. Andrei Bisericii din Patras și matrimoniului Bisericii bizantine, spre împăcarea Bisericilor surori, Catolică și Ortodoxă.
Sf. Andrei sau Moș Andrei
Andrei purta un toiag cu cruce la capăt, prin care făcea minuni, ca Moise. În cetatea Sinopi, un pictor al timpului i-a zugrăvit chipul, aceea fiind prima icoană creștină a unui apostol. Sfîntul Andrei a reușit să o convertească la creștinism la Maximilia, o patroană romană, al cărei frate Egheat era mai mare la Curtea imperială, închinător la idoli și rău la inimă. Egheat, prigonitor al creștinilor, auzind de Andrei, a poruncit să-l aducă, să-l bată, să-l facă să tacă și să aducă jertfe numai zeilor și împăratului. Venind aceștia la Andrei, apostolul i-a convins pe toți că el slujește adevărului și binelui și că Dumnezeul propovăduit de el s-a răstignit și și-a dat viața pentru lume. Ispititorii au spus toate acestea lui Egheat, iar acesta, supărat, i-a certat și a trimis pe alții să-l ucidă pe Andrei. Prin poruncă împărătească, s-a hotărît ca Andrei să fie omorît prin răstignire. Și fiind iarnă, trimișii împăratului au făcut un foc mare ca să se încălzească, iar pe Andrei, după ce l-au bătut cu bicele de cai, l-au dezbrăcat în frig, l-au pironit pe o cruce din lemn de tei, în formă de X, și apoi l-au întrebat: Unde este stăpînul tău să te salveze? Îl așteptăm. Apostolul însă le-a răspuns: Eu sînt cel dintîi chemat de El, I-am văzut minunile, I-am ascultat porunca. L-am văzut răstignit, mort, dar a înviat și s-a înălțat în slava de unde venise și unde și eu voi merge. Toți au început să rîdă, iar unul l-a lovit cu biciul peste față, l-au luat cu cruce cu tot și l-au trîntit la pămînt de cîteva ori, apoi l-au urcat într-un copac. Abia își mai ținea răsuflarea și s-a auzit un glas: Pomenește-mă Doamne în Împărăția Ta! și și-a plecat capul. Ca din senin s-a stîrnit o furtună teribilă, cenușa și focul orbindu-i pe cei de față, iar copacii fiind smulși din rădăcini. Atunci prigonitorii au îngenuncheat și s-au rugat Sfîntului Andrei să ceară mila lui Dumnezeu și să-i ierte. Stihiile s-au potolit, Sfîntul Andrei trecuse la Domnul în ziua 30, luna a 11-a. Era anul 87, iar el avea 90 de ani. Semnul crucii sale a devenit astăzi semn de atenție, pericol și groază.
Lucruri interzise de Sfîntul Andrei:
- nu se nu mai țese la război și nu se toarce pînă la Crăciun
- nu se mătură toată ziua
- nu se aruncă gunoiul
- nu se face pomană
- nu se dă nimic împrumut
- nu se piaptănă părul
- nu se rînesc grajdurile
- nu se fac zgîrieturi
Peste 20.000 de brașoveni sărbătoriți de Sfîntul Andrei
Peste 20.000 de brașoveni își sărbătoresc onomastica în fiecare an, de ziua Sfîntului Andrei, ocrotitorul României. Numele pare a fi la fel de popular în rîndul femeilor cît și al bărbaților. Din datele Direcției Județene Comunitare de Evidență a Persoanelor Brașov, în județul nostru vor fi sărbătorite azi 9.804 doamne cu numele de Andreea, dar și 10.495 de bărbați cu numele de Andrei. Tuturor brașovenilor ce poartă numele Sfîntului Andrei, Monitorul Expres și DJCEP Brașov le urează La mulți ani!.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!