Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vîrstă de trei ani, la templu
Intrarea Maicii Domnului în Biserică este sărbătorită în fiecare an pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vîrstă de trei ani, la templu. Aici a fost întîmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfîntului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfîntă încăpere din acest loc, în Sfînta Sfintelor, unde va rămîne pînă la vîrsta de 15 ani. Deși sînt persoane care susțin că lucrul acesta era cu neputință, totuși Biserica, în cîntările ei afirmă: Ceea ce s-a hrănit în Sfînta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credință și cu înțelepciune și cu neîntinată feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune.
Sărbătoare bazată pe tradiție
Informații despre acest eveniment din viața Maicii Domnului avem în Evanghelia după Iacov sau Protoevanghelia, o scriere apocrifă din secolul al II-lea. Dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai Bunavestire are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfînta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfînta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife). Această sărbătoare a luat naștere în secolul VI. La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lîngă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfînta Maria cea nouă. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul bisericii, adică însăși Sfînta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Avignon. Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de post, Biserica a rînduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.
Domnul a preamărit pe veci numele tău
Tradiția Bisericii ne spune că, atunci cînd îngerul Gavriil i-a zis Anei că pîntecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: Dacă voi naște prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale! Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părinții au dus-o în Biserică, încredințînd-o preoților. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, a întîmpinat fecioara și a purtat-o prin cele mai tainice lăcașuri ale Templului, binecuvîntînd-o: Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfîrșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel. Apoi a așezat-o pe a treia treaptă a altarului și copila a uitat de părinții ei care s-au întors acasă uimiți și mulțumiți că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, pînă la apropierea vestirii că în pîntecul ei se zămislește Fiul lui Dumnezeu.
Maica Domnului, maica noastră
O primim pe Maica Domnului așa cum ne-o prezintă Biserica, o ținem în sufletul nostru cu evlavia cîtă o avem și ne silim să urmăm exemplul Maicii Domnului în supunerea față de Mîntuitorul, în grija față de oameni, în tăcerea care se desprinde din faptul că avem atît de puține cuvinte ale Maicii Domnului în Sfînta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuință de ajutorul ei și, știind că Maica Domnului nu este numai mama Mîntuitorului, ci și mama noastră, ne gîndim și la însușirile de mamă pe care le are preasfînta Fecioară Maria față de credincioșii care fac ceea ce a zis ea să facă, adică ascultă de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Intrarea în biserică a Maicii Domnului este unul din marile praznice închinate Maicii Domnului, Maica noastră, a tuturor. Să ne rugăm întotdeauna la Ea: Prea Sfîntă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.
Ovidenia
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este numită de popor Vovidenie sau Ovidenie, cuvînt tradus din vedenie, adică lumină. De aceea, este considerată o zi a luminii, cînd credincioșii se roagă să nu fie învinsă de întuneric și ca moartea să nu înfrîngă viața. Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinități a lupilor, Filipul cel Șchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sîntandrei și Sînnicoară (Moș Nicolae) formează, în perioada 13 noiembrie - 6 decembrie, un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. În noaptea de Ovidenie, cînd se credea că se deschide Cerul și vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumînări încolăcite o strachină cu apă de leac. Tot atunci se făceau farmece și descîntece, se afla ursita, se efectuau observații și previziuni meteorologice. Pentru copiii morți nebotezați și pentru oamenii înecați și morți fără lumînare se făceau în această zi praznice și li se împărțeau pomeni. Întrucît se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lînii și pieilor de animale. De la Ovidenie pînă la Sîngiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la rîu.
Tradiții, semne la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute la lumină și căldură, înmuguresc și înfloresc, și sînt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uitam că în colindele românești se cîntă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrînii lor că acea joardă a Sfîntului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea pînă de Nașterea Domnului, înseamnă că sfîntul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, flori dalbe.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!