Astăzi se ține post, pentru că praznicul Înălțării Sfintei Cruci ne aduce aminte de Patimile și de Moartea Mîntuitorului Hristos
Credincioșii ortodocși, greco-catolici și romano-catolici prăznuiesc astăzi Înălțarea Sfintei Cruci. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinilor și, în orice zi ar cădea, este praznic și post. Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost instituită în urma a două mari evenimente: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, și aducerea Crucii de la perși în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630. Biserica a rînduit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinții Împărați Constantin și Elena. Aceștia au găsit niște cruci și, neștiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălțată pentru a fi văzută de mulțime și, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria și Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi ne-au rămas doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neștirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.
Crucea pe care a fost răstignit Iisus, găsită printr-o minune
Primul mare împărat creștin, Constantin cel Mare, trăia cu dorința de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mîntuitorul, pentru aceasta el trimițînd-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, peste locul unde se spunea că se află îngropată Crucea, fusese construit un templu păgîn. După dărîmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripție pe care scria Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Neștiindu-se însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci s-a însănătoșit. Astfel, printr-o minune, a fost aflată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfințită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfîntul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toți cei de față să-l vadă.
Sfînta Cruce adusă înapoi de la perși
Cea de-a doua întîmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perși. În anul 611, aceștia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii și au furat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Cîțiva ani mai tîrziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrînt armatele perșilor și i-a alungat din Ierusalim. Crucea a fost recuperată și adusă de însuși împăratul, care, la 14 septembrie 630, a așezat-o în aceeași biserică. În 634, Sfînta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. Procesiunea s-a păstrat pînă în ziua de astăzi în rînduiala slujbei din ziua de 14 septembrie. Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se marchează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile și de Moartea Mîntuitorului Hristos.
Astăzi, pămîntul se închide
Potrivit tradiției populare, de Ziua Crucii, pămîntul se închide pentru plante, insecte și reptile, adică toate gîngăniile și șerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Șerpilor care au mușcat oameni nu li se permite acest adăpost, astfel ei vor putea fi uciși în această zi pentru a li se șterge păcatul. Nu se taie lemne pentru ca să nu intre șarpe în casă. Este și ultima zi în care se culeg buruieni de leac pentru că pămîntul se usucă, plantele rămase sînt considerate necurate. În sudul țării, unde sărbătoarea se numește Cîrstovul Viilor, se începe culesul viilor și se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buștean al viei considerat strugurele lui Dumnezeu. Tot astăzi se pomenesc morții și se împart alimente și vase de ceramică.
Cum ne facem cruce?
Însemnarea feței cu semnul crucii trebuie făcută cu respect și cuviință. Semnul crucii se face astfel: se împreunează primele trei degete de la mîna dreaptă, simbolizînd Sfînta Treime, iar cele două degete mici le lipim strîns de podul palmei, simbolizînd pe Adam și Eva. Ducem mîna la frunte și zicem: În numele Tatălui, și al Fiului - la pîntece, și al Sfîntului Duh - la cei doi umeri. Lăsînd mîna în jos, spunem: Amin!. Sfinții Părinți spun că fruntea închipuie cerul, pieptul - pămîntul, iar umerii - locul și semnul puterii.
Legenda Crucii
Se spune că, înainte de a muri, Adam nu-și găsea liniștea, ofta cu gîndul la raiul din care fusese alungat. Ca să-i îndulcească suferința, Set, fiul său mai mic, s-a dus pînă la rai și a cerut îndurare pentru tatăl său. Îngerii nu l-au lăsat să intre, dar i-au dat o ramură de măslin. Ce mult s-a bucurat Adam! Din ramură, Eva și Set i-au făcut o cunună și cu ea l-au îngropat chiar pe Golgota. Dar din cununa îngropată a ieșit un copac falnic, pînă la cer, cu trei ramuri mari, împletite de șapte ori. Din acel pom a fost tăiată Crucea Mîntuitorului, iar sîngele Domnului, prelins din răni, a curs pînă în pămînt, pe creștetul lui Adam, apoi mai adînc, descuind porțile iadului...
Ofrande de Moșii de toamnă
Se dau de pomană, de sufletul celor morți, vase de lut. De obicei se oferă copiilor și se umplu cu apă proaspătă de izvor, cu lapte sau cu miere. Deasupra se așază un colac sau un covrig. Pomana este primită doar alături de o lumînare și un cuvînt bun. De Moși se organizează în sate tîrguri de toamnă, în care se vînd diferite vase de lut, de toate mărimile și formele.
Credințe populare
Crucea e arma cea mai puternică a Domnului Hristos și a omului. Prin cruce s-a sfințit, s-a blagoslovit pămîntul; prin crucea ferestrei s-a sfințit casa, prin cruce se sfințește în fiecare zi omul, făcîndu-și semnul ei, și tot crucea ajută la orice împrejurare.
Cînd pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecît dacă își aduce aminte în ce zi a săptămînii a fost în anul acela Ziua Crucii
De Ziua Crucii nu se mănîncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, pește (că are cruce în cap), întocmai precum și de Sf. Ioan nu se mănîncă nimic ce se aseamănă cu un cap.
Înălțarea Sfintei Cruci se ține, căci îți vei găsi ușor leacul cînd te vei îmbolnăvi.
Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!