Astăzi, cînd ortodocșii prăznuiesc Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, este și sărbătoarea Sînzienelor sau Drăgaica
Astăzi, toată lumea creștină serbează Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul, cel care l-a botezat pe Hristos în apa Iordanului, recunoscîndu-l ca Mesia, cel care a fost decapitat la cererea Salomeei, fiica Irodiadei. Sărbătoarea s-a suprapus cu cea păgînă, cu mult mai veche. Numită Sînziene în nordul și vestul țării (Bucovina, Maramureș, Transilvania, Banat) și Drăgaica - în Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Sudul Moldovei, sărbătoarea păgînă pare să nu aibă nicio legătură cu cea creștină. Doar în Bucovina, unde tradiția Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava a rămas extrem de puternică, sărbătoarea Sînzienelor îi este întru totul dedicată lui.
Ultimul profet al Vechiului Testament
Astăzi, ortodocșii prăznuiesc Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul, ultimul profet al Vechiului Testament. Ioan Botezătorul era fiul preotului Zaharia, deci se trăgea dintr-o familie de slujitori ai templului. Este cel mai mare om simplu care s-a născut pe pămînt din femeie, un apostolul pocăinței, cel mai mare sihastru și postitor din cîți au fost vreodată. Minunea nașterii Sfîntul Ioan este rod al credinței, al rugăciunii și al postirii părinților săi. La zămislirea și la nașterea sa a luat parte Însuși Dumnezeu, Care, primind lacrimile părinților, oameni ajunși la bătrînețe fără să ăpiardă speranța de a avea un urmaș, le-a vestit nașterea pruncului lor prin Arhanghelul Gavriil. Nu un înger oarecare a trimis Dumnezeu, ci pe un arhanghel, care va vesti și Fecioarei Maria că va naște pe Hristos. Apostolul Ioan a petrecut 30 de ani în pustie pentru a-și păstra puritatea. De fapt, Ioan a fost trimis de Dumnezeu în pustiul Iordanului să propovăduiască botezul pocăinței și să arate oamenilor pe Hristos Mesia cel mult așteptat, pe Mielul și Fiul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. După ce a părăsit pustia, Ioan s-a stabilit în împrejurimile Iordanului. Acolo le-a predicat în contiuare oamenilor pocăința. Ioan mai este numit și Înaintemergătorul pentru că a vestit venirea Mîntuitorului. Nașterea Sf. Ioan Botezătorul a fost o minune de la Dumnezeu, care S-a îndurat de rugăciunile preotului Zaharia și ale soției sale, Elizabeta, și a arătat încă o dată că, daca vrea Dumnezeu, totul este cu putință, chiar și să aibă aceștia fiul dorit la bătrînețe. Și a fost așa cum îngerul Gavriil, coborît în Templu, i-a proorocit lui Zaharia: fiul lui a purtat numele de Ioan (care în ebraică înseamnă chiar Dumnezeu a avut milă) și a fost mare înaintea Domnului, proorocind venirea lui Mesia și botezîndu-L pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Iar pentru îndoiala sa asupra acestei minuni, preotul Zaharia a fost pedepsit cu muțenie pînă ce vestirea îngerului s-a adeverit.
Tîlcul nașterii lui Ioan
Nașterea Sfîntului Ioan s-a pus la 24 iunie, după solstițiul de vară, cînd ziua începe să scadă și noaptea se mărește. Nașterea Domnului s-a pus la 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, cînd ziua se mărește și noaptea scade. De ce au rînduit așa Sfinții Părinți? Pentru că nașterea Sfîntului Ioan a avut loc la sfîrșitul Legii Vechi, cînd învățătura ei scade și în locul ei vine în lume lumina lui Hristos care biruiește întunericul necredinței și aruncă noaptea neștiinței și a păcatului și aduce pe pămînt o lege nouă, Legea Harului. Aceasta o spune chiar Sfîntul Ioan Botezătorul: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez (Ioan 3, 30).
Drăgaica, în miezul verii
Ziua Sînzienelor este adevăratul miez al verii. Pe vremuri se credea că, la prînz, soarele se oprește în loc și se spunea că, cine-l privește în acest moment îl poate vedea tremurînd pe loc, ceea ce le-ar aduce noroc. În ziua de Sînziene nu trebuie să se semene și să se adune ciuperci, din credința că recolta este nebună, aducătoare de boli și suferință sau afectată de dăunători, pentru că ielele iau mințile celui care seamănă sau adună. Florile de sînziene, sfințite la biserică, se atîrnă la ferestre ori la poartă, iar tinerii și copiii le poartă la piept ori la brîu, pentru a-i feri de duhurile rele. Florile uscate pot fi folosite iarna drept leac pentru bolnavii de rinichi și cei cu afecțiuni ale tiroidei, pentru că pot sfărîma pietrele și pot să topească gușa. Sînzienele reprezintă și un prilej de întîlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cîntec și joc. În ajunul Sînzienelor, fetele și băieții care urmează a se căsători se adună spre seară în sat. E veselie, voie bună și toată lumea e cu sufletul deschis. Se țin bîlciuri cu tiribombe și călușei. Flăcăii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe cîmp flori de sînziene și împletesc cununi. Apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agață de horn, vestesc o cununie apropiată. În zorii zilei, flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sînziene la pălării. Se alege Drăgaica. Este propusă una dintr-un grup de șapte fete. Ea trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Va fi împodobită cu spice de grîu. Celelalte tinere se îmbracă în alb. Astfel format, alaiul Drăgăicei pornește prin sat și pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă și cîntă voioase. Adesea Drăgăicele sînt confundate cu Sînzienele. După unii specialiști, sărbătoarea Sînzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învărtește amețitor.
Hora Sînzienelor
Legendele spun că Sînzienele sînt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe cîmpii. Ele se prind în horă și dau puteri deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sînzienelor zînele zboară prin aer sau umblă pe pămînt. Ele cîntă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sînzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strîmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteaptă pedepse îngrozitoare, despre Sînziene știindu-se că sînt mari iubitoare de dreptate.
Leacuri din Sînziene
Sînzienele (Galium) sînt flori galbene, frumos mirositoare. Există mai multe soiuri de Galium: lipicioasă (Galium aparine), Drăgaica (Galium verum), numită și floarea-lui-Sf. Ion, și Sînzienele (Galium mollugo). Aceste flori sînt aproape identice în puterea lor lecuitoare. Ceaiul de sînziene curăță rinichii, ficatul, pancreasul și splina de factorii patogeni. Cei ce suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic din acest ceai. Este indicat și în cloroză, hidropizie și junghiuri intercostale. Folosit extern, ajută foarte repede în toate bolile de piele, în răni, furuncule și comedoane. Spălăturile calde ajută la întinderea tenului ofilit. Și sucul proaspăt stors dă rezultate bune, dacă se ung zilnic cu el porțiunile de piele bolnave și se lasă să se usuce. Medicina populara recomandă drăgaica și în epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retenție urinară, nisip și piatră la rinichi și în urină. Și la bolile gușei ajută acest ceai, dacă se face zilnic foarte multă gargară. Drăgaica a fost foarte apreciată în vremurile străvechi de femeile cu afecțiuni uterine. Ea li se punea femeilor în pat cînd se declanșa nașterea, pentru a le micșora durerile facerii. Sucul proaspăt stors și amestecat cu unt ajută în ulcerații canceroase de tot felul și în boli de piele de natură canceroasă.
Moduri de folosire:
-prepararea ceaiului: se folosește o linguriță cu vîrf de drăgaică la 1/4 litru de apa, se opărește, se lasă să stea puțin.
-suc proaspăt: se spală drăgaica proaspată și se stoarce, cît este încă în stare umedă, cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic.
-prepararea alifiei: sucul proaspăt este amestecat cu unt la temperatura camerei pînă se formează o pastă alifinoasă care se păstrează în frigider.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!