În fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mîntuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvîrșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Prima minune
Împaratul Leon cel Mare, înainte de urcarea pe tron, era un simplu soldat. Pe atunci, mergînd printr-o pădure, a întîlnit un orb rănit care își căuta drumul. Leon l-a luat de mînă ca să-l conducă, dar acesta i-a cerut apă. Iar împăratul a plecat să caute. El a auzit un glas care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere. Într-adevăr, ducîndu-se trei pași înainte, soldatul Leon a aflat apa într-un lac. I-a dat orbului să bea, iar apoi i-a spălat și ochii, după porunca Născătoarei de Dumnezeu - căci ea vorbise. Iar cel care înainte era fără vedere a văzut. După puțină vreme, Leon s-a suit în vrednicia împărătească și a zidit lîngă apa sfîntă o biserică cu numele Izvorul cel primitor de viață. Cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului, prin mila și lucrarea Maicii Domnului, căreia i s-a descoperit. În istoria mîntuirii neamului omenesc, Izvorul Tămăduirii ne arată puterea harică a Maicii Domnului de a înfăptui minuni cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că Ea este Maica celor care i se încredințează pentru a-i cere ajutorul, Ea este Rugătoarea și Mijlocitoarea noastră înaintea lui Hristos.
Boboteaza mică
Biserica ridicată de Leon se vede și azi la Constantinopole, oraș cunoscut acum ca Istanbul. Puțin mai tîrziu, spune legenda, chiar împăratul Justinian, împăratul cel mare al Bizanțului, care suferea de o boală grea, a dobîndit de la izvor vindecare. Mulțumind pentru aceasta Fecioarei Maria, el a ridicat o biserică și mai mare. Iar în vremea urmașilor lui, izvorul și-a continuat darul de minuni.
Iar după alți mulți ani, la izvor s-a arătat un semn încă și mai mare! Căci s-a stîrnit atunci un cutremur crunt, iar biserica cea mare a început să se surpe cu totul, pe mulțimea strînsă înăuntru. S-a arătat atunci chiar Fecioara Maria, care a ținut cu mîinile Ei de aer biserica, pînă ce oamenii s-au salvat toți, spune cartea cu viețile sfinților. În amintirea acelui izvor miraculos de la Constantinopole, izvor ce dăinuiește și azi și mai săvîrșește încă minuni, Vinerea Izvorului Tămăduirii a devenit o sărbătoare a Maicii Domnului - iubită ca un Izvor binefăcător revărsat peste oameni. Maica revărsîndu-se peste noi, prin mijlocirea apei. Se spune că, Izvorul Tămăduirii e cea mai potrivită zi din an să-ți sfințești fîntîna sau casa.
Sărbătoare la mănăstirea Sîmbăta de Sus
Mănăstirea Sîmbăta de Sus are hramul Izvorul Tămăduirii, care este una dintre cele mai mari sărbători creștine ale Ardealului. Ca în fiecare an, la această sărbătoare se adună la mănăstire mii de credincioși și soboare mari, de cîte 30 de preoți. Mănăstirea este un crîmpei de pămînt de o frumusețe magică. Este un loc unde urmele lăsate de părintele Arsenie Boca, sfîntul necanonizat al Ardealului, dăinuiesc peste tot, prin păduri și în memoria oamenilor, impregnate în amintiri, cu sfințenie, ca într-o cămașă curată, de mir și de lacrimi.
Obiceiuri din popor
În această zi, la biserici se oficiază slujba de sfințire a apei, sau Agheasma Mică, pe care oamenii o beau dimineața, pentru întărire trupească și sufletească. Mulți creștini merg astăzi la mormintele celor dragi pentru a da de pomană, a îngriji locurile de veci și a-și aminti că ceea ce au fost cîndva cei morți vor ajunge și ei atunci cînd lumînarea vieții se va stinge. Astăzi se face sfințirea apei mici, în biserici sau în fîntîni și izvoare, iar în unele părți, preoții fac și botezarea caselor credincioșilor cu apă sfințită.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!