Credincioșii ortodocși celebrează de Florii ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întîmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui și locuitorii orașului
Floriile, cea mai importantă sărbătoare care vestește Paștele, au loc cu o săptămînă înainte de acesta și celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întîmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui și locuitorii orașului. În timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiței romane a florilor Flora, creștinii suprapunînd acestei figuri evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim. Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit și Duminica Stîlparilor, popular Florii sau Flurii. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetației.
Prima mențiune documentară
Prima mențiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea și este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paștilor. La români, importanța sărbătorii este sporită de interdicțiile de muncă și sacrificiul ritual al peștelui, denumit Dezlegarea la pește. Pentru creștini, peștele - ihtios în greacă - este un simbol hristic. La semnificația veche, de reînviere a naturii, s-au adăugat funcții și semnificații noi, legate de cultul moșilor și strămoșilor, pomeni, curățarea mormintelor etc.
Primire triumfală în Ierusalim
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pămîntească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat. Primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, Care a intrat în Ierusalim ca împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această minune premergătoare. Astfel, toți cei care se aflau în cetatea Ierusalimului, simțind că însuși Dumnezeu a venit în lume, îl întîmpină cu ramuri de finic și de măslin, strigînd: Osana! Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!.
Iată, împăratul tău vine la tine blînd și călare pe asină
În Biblie scrie că în dimineața Floriilor, Mîntuitorul împreună cu ucenicii săi se îndreptatu spre Ierusalim. Apropiindu-se de satul Betfage, în apropiere de Muntele Măslinilor, Iisus trimite doi dintre ucenicii săi, zicîndu-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mînz cu ea. Dezlegați-o și aduceți-o la mine (Matei 21, 1-2). Domnul Hristos dorea să parcurgă distanța pînă la Ierusalim, de aproximativ 2,5 km, călare pe mînzul asinei pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată (Luca 19, 30) spre a se împlini ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: Spuneți fiicei Sionului: iată, împăratul tău vine la tine blînd și călare pe asină și pe mînz, fiul celei de sub jug (Matei 21, 5).
Întîmpinat cu ramuri de măslin
În această zi, denumită și Duminica Stîlpărilor, se sfințesc, prin rugăciune și stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creștinilor, iar slujitorii Bisericii le țin în mîini, cu lumînări aprinse, ca simbol al biruinței vieții asupra morții. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întîmpinat Mîntuitorul. Cu acestea, după ce au fost aduse la biserică spre a fi sfințite, creștinii împodobesc icoanele, ușile și ferestrele. În tradiția populară există credința că însăși Maica Domnului a binecuvîntat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutînd-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui rîu.
Dezlegare la pește
În Duminica Floriilor cei care țin post au dezlegare la pește, adică pot mînca pește și pot bea un pahar de vin. Biserica Ortodoxă a rînduit pentru credincioșii creștini anumite posturi. Căci postul, după cum zice Sfîntul Ioan Gură de Aur potolește trupul, înfrînează poftele cele nesăturate, curățește și înaripeazaăsufletul, îl înalță. Sfîntul și Marele Post, care se mai numește și postul patruzecimii, Postul Paștilor, este rînduit pentru curățirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine. El închipuiește postul cel de patruzeci de zile al Mîntuitorului. În acest post nu se mănîncă ouă, carne, brînză. De asemenea se postește de pește, vin și untdelemn. În Săptămîna Mare, Săptămîna Patimilor, care urmează după Duminica Floriilor, Biserica recomandă un post mai aspru.
Sîmbăta lui Lazăr
Sîmbăta dinaintea Floriilor este cunoscută sub numele de sîmbăta lui Lazăr. Data acestei sîmbete este schimbătoare, în funcție de data Paștelui, deci și a Floriilor. Ne aducem aminte că, în ajunul intrîării Sale în Ierusalim, cu cîteva zile înainte de Patimile Sale, Mîntuitorul a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr. Cine erau cele două surori? Erau Marta și Maria, în casa lor Mîntuitorul fiind găzduit de mai multe ori în cei trei ani și jumătate de activitate publica (Luca 10, 38-42). Fratele lor, Lazăr murise de cîteva zile, dar ele nu se puteau împăca cu despărțirea de el, așa că L-au căutat pe Iisus, rugîndu-L să vină în casa lor. Are loc una dintre cele mai mari minuni văzute vreodată de evrei: învierea lui Lazăr. Acesta, deși mort de patru zile și depus în mormînt, este readus la viață de către Mîntuitor, mulți evrei devenind fideli ai Lui, spre disperarea cărturarilor și a fariseilor care pun la cale în zilele următoare prinderea și uciderea lui Iisus. Episodul acestei învieri din morți este relatat de către Sfîntul Evanghelist Ioan, în capitolul 11 al Evangheliei sale. În această sîmbătă se face pomenire generală pentru morți.
Obiceiuri de Florii
În unele zone ale țării, în ziua de Florii se scoate mărțișorul făcut cadou la 1 martie și se agață într-un măceș sau într-un pom înflorit, se aerisesc hainele etc. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiați să își dăruiască ramuri de salcie în această zi. Alte obiceiuri:
Cel care se împărtășește de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune cînd se apropie de preot.
Acum se aerisesc hainele și zestrea.
La miezul nopții se fierbe busuioc în apă. Se pun canafi de la prapurile folosite la înmormîntarea unei fete mari, iar dimineața fetele se spală pe cap cu această fiertura, ca să le crească părul frumos și strălucitor ca firele de la prapuri. Ce rămîne se toarnă la rădăcina unui păr în speranța că băieții se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.
Dacă cineva îndrăznește să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descîntată și sfințită, riscă să albească.
Tradiția mai spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și în prima zi de Paști.
Ramurile sfințite se pun la icoane sau deasupra ușii și sînt folosite peste an ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Vara, cînd vremea este urîtă, se pun mîțișori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele și fulgerele.
Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfințită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mîțișori de salcie sfințită nu va suferi de dureri de gît.
De la Florii nu se mai mănîncă urzici.
Sărbătoriți de Florii
Duminică este și ziua celor care au privilegiul de a purta un nume de floare. Ce poate fi mai frumos, de exemplu, decît să te numești Delia, Lăcrămioara, Margareta, Crăița, Florica, Florina, Gherghina, Florentina, Narcisa, Iris, Viorica, Violeta, Camelia, Crina, Crizantema, Romanița, Anemona, Trandafira, Micșunica, Garofița, Panseluța? Cei mai mulț bărbați cu nume de flori se numesc Florin, Florentin, Florian, Crin, Mugurel, Trandafir, Narcis, Ghiocel sau Viorel. Lor li se adaugă și alții, cu nume de flori mai rar întîlnite sau al căror nume înseamnă o anumită floare, dar într-o altă limbă. Pentru toți aceștia, sărbătoarea Floriilor este una aparte. Primăvara le oferă prilejul de a se bucura de numele ce le poartă, de faptul că florile au pentru ei un simbol unic.
Ajun de Florii în Transilvania
În Transilvania și Banat, în această seară fetele pun sub un păr altoit o oglindă și cămașa pe care o vor îmbrăca de Florii, astfel încît a doua zi de dimineață Soarele să răsară deasupra lor. Aceste obiecte sînt folosite apoi pentru farmece de sănătate și dragoste. Tot acum fetele sădesc flori, fiindcă sărbătoarea Floriilor le va face să crească și să înflorească frumos. Din același motiv, în unele zone nu se plantează pomi, crezîndu-se că aceștia nu vor rodi, ci doar vor înflori. Se spune că în această zi morții așteaptă la porțile raiului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!