*În dosarul Revoluției de la Brașov,
blocat de două ori în parchetele militare, există dovada crimei * În timp ce pe străzile orașului brașovenii își dădeau viața pentru libertate, în arestul Miliției se ștergeau urmele altei crime
Au trecut 15 ani de cînd primele gloanțe au ucis bucuria brașovenilor care credeau că au scăpat de comuniști. Gloanțe care au secerat 39 de vieți și au sfîrtecat trupul a 82 de brașoveni. 15 ani de tăcere, exact tot atîția cît, după lege, crimele tăinuiților ucigași să poată fi prescrise. Ca sicriele îngropate în mormintele eroilor, dosarul Revoluției de la Brașov a fost înmormîntat de două ori. Cu tot cu mărturiile despre vinovați. Martorii însă mai trăiesc. Iar unul dintre ei vorbește despre două crime comise în zilele sîngerosului decembrie chiar în arestul Miliției Brașov. Una dintre ele a fost confirmată de procurori. Cealaltă rămîne un mister.
* La 15 ani de la sîngerosul decembrie 89, dosarul Revoluției de la Brașov, blocat pentru a doua oară la revenirea lui Ion Iliescu la Cotroceni, ascunde
în paginile sale numele criminalilor tăinuiți
Dosarul 158/P/90 sau 331/P/1991, de pildă, ar fi trebuit să fie cărți ale dreptății și unelte care să ducă la sentința prin care criminalii ultimelor zile ale lui Decembrie 89 din Brașov să fie judecați și condamnați. Dosarul 158/P/90 a închis însă între copertele vechi de 15 ani istoria evenimentelor din zilele Revoluției și numele morților de la Brașov. Acest dosar a fost închis în anul 1994, cînd procurorii militari care l-au instrumentat au dispus neînceperea urmăririi penale. Pe motiv că moartea care a secerat 39 de vieți și gloanțele care au sfîrtecat trupul a 82 de brașoveni au fost doar niște umane greșeli. Totul s-a datorat unei erori de fapt, cauză care înlătură răspunderea penală a făptuitorilor, era concluzia celor care ar fi trebuit să caute adevărul. Dosarele ar fi dispărut încă de atunci în uitare, dacă mama unui tînăr de 19 ani n-ar fi continuat să se bată pentru dreptatea fiului. După aproape 10 ani de la Revoluția uitată, Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție a dispus, în data de 30 august 1999, redeschiderea cercetărilor în dosarul Revoluției de la Brașov. A fost suficient ca Ion Iliescu și partidul său să se întoarcă la putere, chiar în decembrie 2000, ca Dosarul morții să fie blocat. Foi îngălbenite cu mărturii și probe care ar putea aduce lumină în crimele negre putrezesc tăcute. Ca sicriele îngropate în mormintele eroilor. Au trecut 15 ani de cînd primele gloanțe au ucis bucuria brașovenilor care credeau că au scăpat de comuniști. Exact tot atîția ani cît, după lege, crimele tăinuiților ucigași să poată fi prescrise.
Martor la crimă
M. a fost un infractor de drept comun. Și-a ispășit pedeapsa, iar acum e un om liber. Este foarte bolnav și nu-și neagă trecutul. Și nici mărturiile despre evenimentele din decembrie 89 făcute în fața procurorilor. Recunoaște și că a fost informator al Miliției. În decembrie 1989 se afla în arest. Era cercetat pentru înșelăciune particulară. A fost apoi condamnat la 5 ani și închis la penitenciarul Codlea. În 1990, în timpul detenției, a cerut procurorului general să depună mărturie în dosarul Revoluției. În luna decembrie 1989 mă aflam în arestul Miliției Județene Brașov, în camera 3. Cînd a început revoluția în Brașov, la arest s-au luat niște măsuri speciale. Au fost acoperite cu pături toate ferestrele exterioare și nouă, deținuților, ni s-a interzis să mai comnicăm între camere. La un moment dat s-au auzit focuri de armă în exteriorul clădirii, iar cineva vorbea printr-o portavoce adresîndu-se trecătorilor să nu treacă prin fața Miliției pentru că se trage de pe Dealul Melcilor, își amintește omul care vorbește de două vieți curmate în sediul Miliției în zilele Revoluției.
Atenție la securiști
Declarația de martor a fostului deținut, existentă la dosarul revoluției brașovene, conține nume și date exacte ale unor ofițeri sau persoane care s-au aflat în celule în timpul Revoluției. Pentru că dosarul se află încă în cercetare, vom omite din relatare identitățile ofițerilor și subofițerilor menționați. El mai spune că știe foarte multe pentru că, fiind informator, milițienii nu se fereau de el. De la supraveghetorii noștri am aflat că era revoluție și auzeam din camera de arest cum manifestanții strigau «Ole, ole, Ceaușescu nu mai e». (...) În acele zile au fost aduse în camera de arest mai multe persoane și îmi amintesc că la mine în cameră, zilnic, introduceau și scoteau în jur de două persoane. Au introdus în cameră și ofițeri de securitate, care aveau misiuni vizavi de persoanele amintite mai sus. Înainte de această acțiune, maiorul (xx), însoțit de colonelul (xx) și alte cadre de Miliție ne-au atenționat că vor băga în cameră diverse persoane și ofițeri de securitate.
Poștașul a murit
în arest
Martorul povestește că, în celula sa a fost adus un factor poștal, Molan Tudor, bănuit că a tras în oameni, ca să-i sperie, dintr-un cimitir, cu o armă pe care o primise de la niște ofițeri. Fostul deținut mai povestește că poștașul, un ins slab și prăpădit era plin de vînătăi pe tot corpul. În aceeași celulă a mai fost adus, imediat, un locotenent de la Securitate, care era ofițerul de legătură al poștașului, dar care nu venise să-l tragă de limbă pe poștaș, ci pentru că și el era suspectat de implicare în evenimente. Securistul primea în ficare zi pachet cu mîncare. Despre acest ofițer am aflat că fusese pe un TAB pe străzile Brașovului cu care a patrulat în zona centrală și din care a tras în mai multe locuri unde spuneau cetățenii că erau trăgători. Martorul M. mai povestește însă că, în notele sale informative, i s-a cerut să nu scrie că locotenetul de securitate și poștașul Molan s-ar fi cunoscut. Securistul a plecat după 4-5 zile. Poștașul a fost apoi mutat în altă celulă. Iar mai tîrziu a auzit că a murit în arest. Moartea poștașului, înregistrată la 9.01.1990 în arestul Miliției, este confirmată într-un proces-verbal semnat de un procuror militar, în data de 16 ianuarie 1991. În același document se spune că Procuratura Militară Brașov a fost sesizată despre caz.
Încă un mort
în sediul Miliției?
În 1990, deținutul a făcut o mărturie șocantă în fața procurorilor. Nicolae Vlase, un tînăr între 18 și 20 de ani, a fost împușcat în picior în sediul Miliției. Fusese adus în noaptea de 22 împreună cu un alt băiat de vîrsta lui, din zona Hotelului Capitol. Martorul spune că băiatul ar fi fost bătut și ținut legat de perete într-un belciug, la etajul 3. Cînd a fost lăsat pe un hol, în fața unui birou, Vlase ar fi încercat să fugă și de aceea a fost împușcat. În 2002, fostul deținut a mai dat o declarație de martor, în fața anchetatorilor, și a confirmat, după ce i s-a arătat o fotografie, că tînărul pe care l-a văzut în sediul Miliției era Nicușor Vlase. Eu i-am văzut inițial cînd îi duceau pe culoarul de la etajul II, încătușați, și cineva a zis către cel mic și blond să intre în birou, iar lui Vlase să stea la ușă, cu fața la perete. Fostul deținut mai spune că l-a auzit mai tîrziu pe ofițerul care l-a împușcat pe băiat că a aranjat să apară că acesta a fost găsit mort în zona Capitol.
Varianta oficială
Conform datelor oficiale, Nicolae Vlase fost împușcat în noaptea de 22 spre 23 decembrie, în jurul orei 3.00, în fața Hotelului Capitol. Medicii legiști au stabilit că tînărul a murit din cauza hemoragiei puternice provocate de secționarea arterei femurale. O mulțime de întrebări privind felul în care a murit acest băiat au rămas fără răspuns, familia zbătîndu-se și acum să afle cum și cine l-a omorît. Cadavrul lui a fost găsit abia în data de 27 decembrie, la Morgă, deși în tot acest timp părinții l-au căutat cu disperare pe la toate spitalele și morgile.
Foștii milițieni neagă
În dosarul 331/P/1992 există procesul-verbal care confirmă moartea poștașului, fără motivul morții, dar care neagă că Nicolae Vlase ar fi ajuns în arestul Miliției. Alte trei declarații date de doi subofițeri și un ofițer susțin declarația căpitanului acuzat de împușcarea lui Nicolae Vlase. Căpitanul și colegii lui susțin că singura persoană dintre cele reținute la sfîrșitul lunii decembrie 89 și ianuarie 90 care a decedat a fost poștașul Molan. Și că n-a fost încarcerată nici o persoană cu numele de Vlase în acea perioadă.
În căutarea ucigașilor
Elena Vlase ar fi putut avea azi un fiu de 34 de ani. Copilul ei a fost însă ucis în decembrie 1989. De atunci n-a încetat o clipă să caute dreptatea pentru el. Nu vrea decît să-i vadă pedepsiți pe criminalii care au apăsat pe trăgaci. A scris pînă acum președinților, premierilor, mai marilor politicieni ai ultimilor 15 ani. A bătut la uși închise și a îndurat umilințe și dezamăgiri. Aproape reușise. Trebuie recunoscut meritul doamnei Vlase, singura care a luptat pentru continuarea cercetărilor în dosarul de la Brașov. Dosarul privind moartea fiului său face parte din dosarul mare de la Brașov, însă constituie o prioritate în ancheta mea și se află chiar într-o situație avansată. Vinovații vor fi găsiți cu siguranță, declara, în decembrie 2000, generalul Dan Voinea, pe atunci șeful Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General. Cel care a redeschis Dosarul Revoluției de la Brașov.
Trei luni mai tîrziu, Voinea a fost eliberat din funcție. De atunci, dosarul revoluției Brașov a fost blocat.
Urme șterse
Din documentele care au circulat în primele zile ale lunii ianuarie 1990, și care ulterior au fost înmînate organelor în drept, reiese că la Brașov au fost predați la Poliție sau în unitățile militare cel puțin 24 de așa-ziși teroriști, în zilele de 24 și 25 decembrie 1989. Într-un raport se spune că mr. Constantinescu a predat patru persoane la Inspectoratul Județean de Poliție, acestea fiind preluate de lt. col. Staicu. Același document vorbește despre un căpitan Antohi care a predat Brigăzii 2 Vînători de Munte și Poliției încă opt presupuși teroriști. Alți trei ofițeri, mr. Epuraș, mr. Tighiu și căpitanul Comșa, au dus la IJP încă 12 suspecți care au fost preluați de mr. Bandea Vasile. Ulterior, într-un interviu acordat presei centrale, în primele luni ale anului 1990, col. Cențiu, procurorul-șef de atunci al Procuraturii Militare Brașov, declară că acolo nu a ajuns nici un terorist predat de Poliție sau Armată. Și că Procuratura nu a fost solicitată să ia declarații de la Gheorghe Zagoneanu, fostul șef al Securității Brașov, pe timpul arestării acestuia. Ulterior, reprezentanții fostei Miliții au depus mărturie că în arestul lor n-a ajuns nici un terorist. Există martori care spun însă că, din exces de zel în căutarea unor teroriști sau din ordine care mizau pe crearea de diversiuni, în acele zile au fost luați de pe stradă și duși în arest mai mulți oameni.
Ultimele ore
Elena Vlase a aflat acum cîțiva ani ce a făcut fiul ei după ce a plecat de acasă să lupte pentru libertate de la o tînără pe care Nicușor o cunoscuse și cu care a făcut baraje pe stradă. În seara de 22, au luat băncile din parc și le-au așezat în stradă, după ce niște bărbați în negru au lansat zvonul că în curînd vor coborî teroriștii din Poiană. Apoi au intrat în recepția de la Hotelul Capitol pentru a se spăla pe mîini. Un tînăr constănțean, Octavian Petre, l-a avertizat să plece acasă pentru că se va trage. Nicușor, împreună cu mai multe persoane, a urcat în camera unei fete, care nu avea acte la ea și pretindea că este cazată la hotel. Aici se afla un bărbat care, deși se trezise cu mai mulți oameni pe cap, n-a scos nici un cuvînt. Ulterior, tinerii și-au dat seama că este posibil ca acesta să fi fost cetățean străin. Dintr-o cameră alăturată se auzeau zgomote ciudate, ca și cum s-ar fi încărcat arme cu muniție. Nicușor s-a cățărat pe pervazul ferestrei, pentru a vedea mai bine ce se întîmplă. Elena Vlase crede că moartea i s-a tras tocmai din cauza faptului că a fost recunoscut de vreun securist, deoarece Nicușor a practicat mai mulți ani culturismul, antrenîndu-se la sala de sub Tîmpa, unde mergeau și securiștii.
Primul foc tras la Brașov
În rezoluția dată în august 99 de procurorul militar Nicolae Zaharia, la redeschiderea dosarului Revoluției de la Brașov, este precizat printre altele că urmează să se verifice mai atent situația civilului Ivașcu Emil, care a tras primele focuri de armă, fapt ce i-a determinat și pe militari să deschidă focul. Numele lui Emil Ivașcu a fost inclus și într-un raport al unei comisii senatoriale privind evenimentele din decembrie 1989. Acesta a fost acuzat că ar fi deschis focul în 23 decembrie, în jurul orei 2,30, din hotelul Capitol, asupra a doi studenți care cărau o bancă. Cavalcada a început la aceeași oră, manifestanții fiind prinși între focurile care se auzeau dinspre Modarom și soldații masați în jurul actualei Prefecturi.
Dacia neagră
Focuri de armă se pare că au fost auzite și înaintea tirului din fața Consiliului. Conform mărturiilor celor care locuiesc în zona După Ziduri, primul foc s-a auzit în 22 spre 23 decembrie, în jurul orei 1,30, în jurul fostului cinematograf Popular. Aceste mărturii, care nu au fost luate în seamă la prima instrumentare a dosarului, arată că focul a fost deschis asupra unei Dacii negre cu trei ofițeri, în apropierea Bibliotecii Județene, de soldații unei unități militare plasate în zonă.
Președintelui României, Traian Băsescu
Scrisoare deschisă
Domnule președinte, sînt Elena Vlase, mama unui erou martir ucis în Brașov în condiții neelucidate nici pînă acum. Au trecut 15 ani de suferință și umilințe pentru mine, pentru familia mea și pentru mulți alți urmași ai eroilor uciși în evenimentele din Decembrie 89. Au trecut tot atîția ani de cînd toate puterile instalate în România au promis că adevărul din Revoluție va ieși la lumină și criminalii vor fi pedepsiți. Dar nu s-au ținut de cuvînt. Au mai trecut, domnule președinte, cinci ani de cînd Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție a dispus, în data de 30 august 1999, redeschiderea cercetărilor în dosarul Revoluției de la Brașov. Acest dosar a fost închis în anul 1994, după ce procurorii militari care l-au instrumentat au dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că totul s-a datorat unei erori de fapt, cauză care înlătură răspunderea penală a făptuitorilor. Redeschiderea acestui dosar a survenit în urma unei sesizări pe care eu însămi am adresat-o ministrului Justiției, Valeriu Stoica. Noile cercetări în dosarul Brașov, din care făcea parte și cazul uciderii fiului meu, Nicușor Vlase, au fost coordonate personal de generalul Dan Voinea, pe atunci șeful Secției Parchetelor Militare, din cadrul Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție. Generalul Voinea, cel care a redeschis dosarul Revoluției de la Brașov, este cel care a instrumentat dosarele privind mineriadele și Revoluția din decembrie 1989 de la Timișoara, trimițîndu-i în judecată pe generalii Victor Athanasie Stănculescu și Mihai Chițac. Tot el a cercetat dosarele Revoluției de la Cluj, Sibiu sau Reșița. La sfîrșitul anului 2000, dosarul care putea elucida moartea fiului meu era aproape finalizat. Numai că, o dată cu revenirea la putere a lui Ion Iliescu și a PDSR, generalul Voinea a fost înlăturat. În martie 2001, el a fost eliberat din funcție la propunerea procurorului general al Parchetului Curții Supreme de Justiție, Tănase Joița, prin ordin al ministrului Justiției, Rodica Stănoiu. De atunci, peste dosarul Revoluției din Brașov s-a așternut din nou uitarea. E dureros și nedrept să privesc ce s-a ales din idealurile copiilor care s-au lăsat atunci uciși pe străzi, pentru libertate. În orașul în care trăiesc, parcă nimeni nu mai vrea să-și amintească de eroi. În ultimii ani, oficialitățile păreau deja plictisite și parcă deranjate de necazurile unei mame rămase fără copil sau ale unei văduve. Ajungem să credem că vorbim într-o țară de surzi, care și-au făcut plinul pe sufletul și sîngele celor uciși, și care nu mai vor să privească înapoi. Legile de pînă acum n-au făcut decît să-i îmbogățească pe impostori și să-i adăpostească pe criminali.
Domnule președinte, românii și-au pus speranța în dumneavoastră pentru că ați luptat sub steagul Dreptate și Adevăr. Atît vă cer și eu, domnule președinte, Adevărul care să scoată la lumină numele criminalilor care mi-au ucis copilul. Și Dreptate, pentru fiul meu și pentru toți ceilalți eroi din Decembrie 89 care au dreptul să-și trăiască eternitatea în împăcare.
Elena Vlase,
Str. De Mijloc nr. 49, Brașov
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!