* La nici o lună de la căsătoria cu un polițist, povestea de iubire a Ioanei D. s-a transformat în coșmar * Disperată și sătulă de atîta bătaie, femeia și-a luat copilul de numai un an și a plecat de-acasă
Am trăit un coșmar. Marea mea iubire a devenit un calvar. Copilul care trebuia să fie un fel de înger al căsniciei noastre s-a transformat într-un blestem. De la jigniri de ultimă speță pînă la bătaie, am înghițit de toate. Cînd n-am mai suportat, am luat copilul și am plecat. Dar el m-a găsit. Nu știu unde să mă mai ascund de soțul meu. Oriunde aș fi, îmi dă de urmă și mă hărțuiește. Nu-mi doresc decît să merg pe stradă liniștită, fără să-mi fie frică. Ce-am făcut să merit asta? Ce vină are copilul nostru?, povestește, printre suspinuri, Ioana D.
Abuzată de propriul soț
Ioana are doar 29 de ani și este una dintre zecile de victime ale abuzului fizic și emoțional. Agresorul: fostul soț, care a transformat viața propriei familii într-un coșmar greu de îndurat. Angajat al Poliției, bărbatul și-a adus soția în situația de a fugi de colo-colo, de la părinți la centre de specialitate, doar pentru a se proteja pe sine și pe copilul lor. A ajuns pînă și la Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului, în speranța că va găsi aici un sprijin. Că va exista cineva care s-o pună la adăpost de furia soțului. Voi face un memoriu pe adresa ministrului de Interne pentru soluționarea acestui caz. Și aceasta pentru că aici este vorba de o gravă violență fizică, asociată cu un abuz de funcție, explică Luminița Olteanu, director general al Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului Brașov.
Scandaluri
imediat după nuntă
Povestea de dragoste pe care Ioana a trăit-o cu cel care mai tîrziu avea să-i devină soț părea desprinsă dintr-un film romantic. Nimic din comportamentul lui de dinainte de nuntă nu i-a trădat adevărata personalitate. Curînd însă a început coșmarul. La cîteva zile după nuntă au pornit scandalurile. A început să mă jignească, să-mi spună că sînt stearpă, pentru că nu avem copii. Am mers la medic să văd dacă e ceva în neregulă cu mine. Medicii mi-au zîmbit și ne-au explicat amîndurora că trebuie să așteptăm și că nu am probleme de sănătate. N-a vrut să înțeleagă și mă tot jignea. Am pus acest lucru pe seama faptului că își dorea foarte mult un copil. Pierduse deja unul într-o altă căsnicie, copil care locuiește acum alături de mama lui. Speram că o dată ce va deveni tată, lucrurile se vor schimba în bine, povestește Ioana.
Îngerul transformat
în blestem
Ziua în care a aflat că poartă în pîntece copilul omului pe care îl iubea din toată inima a fost cea mai fericită din viața Ioanei. Își și vedea viața schimbată și spera din toată inima că bărbatul cu care s-a căsătorit va înceta să o jignească. Nașterea copilului nu a schimbat însă lucrurile. Din contră, le-a agravat. Copilul, care trebuia să fie un fel de înger al căsniciei noastre, s-a transformat într-un blestem. Imediat după venirea lui pe lume, soțul meu a început să mă bată. Nici nu știu să spun de ce. Căuta tot timpul un motiv de ceartă, ca apoi să mă lovească pînă se plictisea. Dacă m-ar fi bătut cu palmele, poate n-ar fi fost așa dureros, dar dădea cu pumnii. Copilul era prea mic să înțeleagă ce se întîmplă în jurul lui. Nu știam cum să mă port. Orice gest, orice cuvînt al meu devenea sămînță de scandal. La un moment dat, m-a acuzat că micuțul nu-i seamănă. Că o să facă un test ADN, pe care o să-l falsifice pentru a demonstra că nu e copilul lui și că mă va da în judecată, povestește cu lacrimi în ochi femeia.
Botez cu lacrimi
Ioana nu va uita niciodată nici ziua în care și-a botezat fiul. Aveau invitați și pregătiseră o mică petrecere în cinstea copilului lor. Cînd să se îmbrace, a observat cu stupoare că e plină de vînătăi. A încercat să le mascheze cum a putut mai bine, dar nu a reușit. Mi-aduc aminte că nu mi-am putut lua o fustă, pentru că se vedeau vînătăile. Mă durea tot corpul. Lui nu părea să-i pese. Și pe măsura ce trecea timpul, el bea tot mai mult. Am pus toate faptele lui pe seama alcoolului. Am încercat să-i explic, atunci cînd era cît de cît lucid, că nu mai pot îndura bătăile lui, că vreau să fim o familie adevărată, să nu ne mai arate vecinii cu degetul. Îmi promitea seara că de a doua zi nu o să mai bea. Dimineața, însă, primul lucru pe care îl făcea era să-și toarne un pahar cu vodcă, ca să se «trezească». Nu puteam să-i zic nimic, că mă lua la bătaie. Am îndurat atît cît am putut, explică Ioana.
Divorțul, ultima soluție
Sătulă de bătăi și jigniri, a luat o decizie normală: divorțul. Era conștientă că o dată despărțiți, copilul lor va crește fără tată. A considerat însă că e un rău necesar. Nici nu s-a prezentat la procesul de divorț. A trimis martori mincinoși, oameni pe care nu i-am văzut în viața mea, oameni care nu aveau de unde să știe ce se întîmpla în familia noastră. Ne-am întîlnit la un moment dat și i-am spus că își poate vedea copilul ori de cîte ori dorește. Eu mă mutasem între timp la părinții mei. A venit și acolo, dar nu cu bune intenții. A făcut scandal. Eram cu copilul în brațe și a încercat să mă lovească. Nu știam pe cine să apăr, copilul sau pe mine. Trebuie să recunosc că pe copil nu l-a lovit niciodată. Din cauza scandalurilor care se țineau lanț, părinții mei mi-au cerut să mă mut. Am stat într-o garsonieră și s-a întîmplat la fel. Acum stau într-un centru de specialitate, unde mă simt mai protejată, spune Ioana.
Mi-e teamă de
judecata copilului
Ioana e conștientă că va veni un moment cînd fiul ei va întreba de tatăl său. Nu știu ce-i voi spune copilului meu. Poate va înțelege de ce am procedat așa. Știu că are nevoie de tatăl lui. Oricît aș încerca eu să-i ofer un cămin adevărat, rolul de tată n-o să pot să-l joc. În afară de judecata lui Dumnezeu, singurul lucru de care mă mai tem este judecata copilului. Nu știu dacă am făcut bine sau nu, dar nu-l puteam crește într-un mediu în care violența este o obișnuință. Nu vreau să fie și copilul la fel ca tatăl lui. Nu-mi doresc ca fostul meu soț să fie dat afară de la serviciu, vreau doar să lucreze undeva departe de noi, să nu ne mai poată face rău. Vreau să merg pe stradă fără să mă simt urmărită din toate părțile, vreau să pot răspunde la telefon fără să aud țipete. Acum, de Crăciun, singurul cadou pe care mi-l doresc este liniștea. Vreau liniște, nimic mai mult, încheie Ioana cu fața plină de lacrimi.
Violența domestică poate avea urmări grave
Acum, copilul Ioanei este mult prea mic să înțeleagă de ce tatăl lui o bate pe mama sau de ce nu mai locuiesc toți trei. Specialiștii DGPDC i-au făcut o evaluare psihologică micuțului pentru a vedea dacă nu prezintă simptome specifice abuzului. Copilul nu pare, deocamdată, abuzat. Dar este posibil ca aceste simptome să fie refulate și să apară numai în adolescență. El poate deveni fie un agresor, fie un tînăr extrem de timorat. Cred că același lucru s-a întîmplat și cu tatăl lui. Dacă tatăl copilului ar fi supus unei evaluări psihologice, poate că s-ar descoperi undeva în trecutul său care este cauza comportamentului său actual. El are probleme grave de comportament, iar alcoolul nu face decît să dezinhibe anumite lucruri din trecut. Iar pedepsele administrative care îi vor fi date nu vor reglementa situația. Bărbatul ar trebui să beneficieze de un consult de specialitate, care l-ar putea ajuta să depășească situația. Și, poate, chiar să-și refacă viața alături de Ioana, care nu dorește decît un cămin liniștit pentru copilul ei, din care să facă parte și tatăl acestuia, explică Adrian Badea, psiholog la DGPDC.
IPJ Brașov, informat despre acest caz
Situația Ioanei a fost adusă la cunoștința conducerii Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov de către angajații DGPDC. Polițiștii au deschis o anchetă, iar soțul Ioanei, polițist la Secția 3, este cercetat administrativ și penal. Dacă va fi găsit vinovat, ar putea fi dat afară din Poliție și riscă pînă la cinci ani de pușcărie pentru vătămare corporală. Abaterea colegului nostru face obiectul unei cercetări la Comisia de Judecată din IPJ Brașov. Am înregistrat plîngerea penală și am predat cazul la Parchet. Așteptăm acum ca aceștia să se pronunțe asupra vinovăției, a declarat chestorul Mircea Bucur, șeful IPJ Brașov.
Ce fel de oameni sînt agresorii
Psihologii spun că, de obicei, părinții care își abuzează copilul sau soția au fost maltratați, la rîndul lor, în copilărie. Sau au probleme psihice și o sănătate precară, copilul și soția fiind resimțiți ca o pedeapsă sau o povară pentru ei. Alții sînt imaturi din punct de vedere mental sau afectiv, instabili emoțional și au o ostilitate întreținută de propriile complexe. Efectele violenței suportate de un copil nu se resimt imediat după abuz, ci pe termen lung. Rănile fizice se vindecă. Trauma psihică poate duce însă la depresii, dereglarea comportamentului, inadaptabilitate sau boli psihice. Îl pot împinge pe adultul care în copilărie a fost maltratat la alcoolism sau sinucidere. Îl pot transforma chiar într-un criminal.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!