Arta de-a pierde
După alegerile tocmai încheiate, mulți politicieni rămași pe dinafara Parlamentului trebuie să exerseze arta de-a pierde. Sau, cel puțin, meșteșugul de-a digera eșecul. Și ei, perdanții, merită niște vorbe, chiar dacă acestea trimit gîndul la blîndețea indiferentă a necrologurilor.
Partidul lui Iuliu Maniu și al lui Corneliu Coposu, PNȚCD, ar putea fi denumit marele perdant. Cu toate acestea, dacă ne gîndim la evoluțiile politice ale ultimilor ani, descoperim că PNȚCD este la ora actuală mai degrabă un vestigiu și nu un organism viu, cît de cît competitiv. Alegerile din 2000 au fost, pare-se, un semnal foarte clar în acest sens. Antitalentul unor conducători, lipsa de popularitate a ideologiei anticomuniste, obscura fatalitate istorică i-au împins pe țărăniști dinspre realitatea politică a României spre manualele de istorie. Gheorghe Ciuhandu - un lider plauzibil, între anumite limite - a încercat o resuscitare politică. O lungă clipă s-a părut că miracolul este posibil. N-a fost să fie. Pînă și timișorenii, sprijinitorii fervenți ai lui Ciuhandu în alegerile locale, s-au arătat blazați, absentînd în masă de la vot.
Ideea țărănistă pare a-și fi încheiat ciclul. La alegerile de peste patru ani poate nici nu vom mai auzi de cîndva puternicul partid al lui Iuliu Maniu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!