Florentina și Mariana - de două ori orfane Emma Nicholson și Ion Țiriac lasă două fetițe fără părinți l Minciuni europene l Statul român condamnat pe motive de Țiriac&Nicholson
Pe banii românilor
Egoismul și războiul personal dus de miliardarul Ion Țiriac împotriva a două fetițe, Florentina Goroh și Mariana Estoica, au făcut ca statul român să fie bun de plată. Este vorba de decizia pronunțată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, decizie prin care statul român este condamnat la plata unor despăgubiri în valoare de 35.000 euro. Nu este vorba de cuantumul sumei, nu este zdrobitoare, ci de faptul că s-a mai pus încă o dată României eticheta: NU ESTE CAPABILĂ SĂ RESPECTE CONVENȚIILE INTERNAȚIONALE PE CARE LE-A SEMNAT ȘI RATIFFICAT, AICI NU SÎNT RESPECTATE DREPTURILE OMULUI. În această situația s-a ajuns datorită influentului om de afaceri Ion Țiriac. Dar și a baronesei Emma Nicholson, raportor european. Desdăunate sînt două familii din Italia. Dar adevăratele victime sînt două fetițe nevinovate, Florentina și Mariana. Lăsate pentru a doua oară - și de data aceasta definitiv și ireparabil - fără familii. Fără mamă și fără tată. Fără căldura și sprijinul părinților. Iar cei 35.000 de euro nu trebuie să îi plătească nici baroneasa, nici miliardarul. Ci statul, din impozitele românilor. Nu este vorba decît de echivalentul a 560 de salarii minime pe economie sau a 560 de pensii medii. Nimic mai mult.
Calvarul unor copii inocenți
Istoria a pornit cu mai bine de patru ani în urmă. Conform legislației naționale și internaționale, două minore, Florentina Goroh și Mariana Estoica, în vîrstă de 9 ani la acea dată, abandonate de părinții lor naturali și crescute într-un orfelinat, sînt adoptate de două familii din Italia. Aceasta se întîmpla după ce nimeni din România nu și-a arătat interesul să le adopte. Românii preferă să adopte copii cît mai mici și să le țină ascuns acest lucru. Italienii care le-au adoptat pe cele două fetițe sînt oameni de o condiție deosebită. Profesori și medici. Adopțiile trec prin filtrul Comitetului Național de Adopții și al Justiției. Numai că cele două fetițe sînt urmărite de un ghinion cumplit. Nu numai că fuseseră abandonate de cei ce le-au dat viață. Dar au mai și ajuns din centrul de plasament al statului într-un orfelinat privat, aparținînd miliardarului Ion Țiriac. Care refuză să le dea drumul la familiile lor legale. Iar Florentina și Mariana, deși își doresc din tot sufletul acest lucru, nu au cui să spună cele două cuvinte fundamentale: MAMĂ și TATĂ.
Sarabanda proceselor
În mod cel puțin ciudat, greu de explicat, Ion Țiriac refuză să le lase să plece cu părinții lor. Începe hora fără de sfîrșit a proceselor, deși cea care cercetase și încuvințase adopțiile internaționale fusese chiar instanța supremă a României. Au fost zeci de procese, fiecare cu nenumărate termene de judecată. Un mariaj pe aproape cinci ani cu sala pașilor pierduți. Evident, în acest timp fetițele stăteau tot în orfelinat, nu în familiile lor, nu la părinții lor, nu în casele lor. Ion Țiriac a pierdut tot ce a fost proces în România.
În spatele porților ferecate
Sentințe defintive și executorii peste sentințe definitive și executorii. Dar cele două familii nu și-au putut lua copiii. Nici măcar cu ajutorul executorului judecătoresc și al poliției. În acte, Mariana și Florentina erau fetițele lor. Cînd mergeau să le ia de la orfelinatul privat al miliardarului Ion Țiriac nu le găseau acolo. Sau executorul judecătoresc - Cornel Tereacă pe numele său - găsea porțile orfelinatului baricadate, garduri uriașe, uși încuiate. Și bodyguarzi patrulînd în spatele gardului cu sîrmă. Nici părinții, nici ziariștii nu pot trece dincolo de porțile bine ferecate. Cînd presează poliția, și cu greu se obține acordul de a intra în incinta orfelinatului lui Țiariac, copiii sînt deja dispăruți de aici.
Ilegalități la drumul mare
Nu ajungeau numai procesele aruncate unul după altul pentru ca cele două fetițe să nu poată părăsi orfelinatul aparținînd miliardarului Ion Țiriac. Au apărut și elemente ciudate. Alexandru Cala Popescu era, în anul 2000, bosul Comitetului Român pentru Adopții. Bașca ministru secretar de stat la Ministerul Sporturilor și Turismului. Cot la cot cu Ion Țiriac acesta iese pe Pro Tv și afirmă că va declara recurs pentru anularea adopțiilor. Că el semnase repartițiile guvernamentale pentru cele două adopții, individul nu mai ține minte. Asta se întîmpla în 15 mai 2000, iar declarația publică o făcea în 17 octombrie. Că tot același individ mai semnase și deciziile guvernamentale de confirmare a adopțiilor în 21 septembrie 2000, iarăși uită. Ce să-i faci, omul are probleme grave. Probabil cu memoria, nu vrem să spunem cu altceva, nu sîntem nici medici, nici organe de cercetare penală. Și, bomba: recursul înaintat de bosul adopțiilor române nu este formulat pe o hîrtie oficială, cu antet, cu înscrisurile speciale. Este dactilografiat, deși toate actele emise de Comitet sînt redactate la computer. Hîrtia are doar semnătura bosului și ștampila Comitetului. Recurs respins de Curte ca fiind tardiv.
În reluare, dar la Parchet
Apoi se mai întîmplă o... ciudățenie. Fundația lui Ion Țiriac solicită Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă să promoveze un recurs în anulare. Și iarăși apare o hîrtie dactilografiată, fără antet, fără însemne oficiale, fără număr de înregistrare și cu o motivație de îți stă mintea în loc și nu numai ca jurist. Recurs respins de Curtea Supremă ca fiind inadmisibil. Procuror general al republicii era, la acea dată, brașoveanul Tănase Joița. Hîrtia prin care se cere recursul în anulare are același miros cu cea de la Comitetul Național pentru Adopții. Și, ca să nu uităm, între timp Țiriac mai pierde un proces prin care încearcă stoparea adopțiilor. De data aceasta la Curtea Constituțională.
Iepurașul cu rang de baron
Eșecurile repetate din justiție îl fac pe răzbătătorul miliardar să recurgă, în cele din urmă, la iepurașul din pălărie. Pe care îl scoate cu maximă dexteritate. Iepuraș ce ia forma mai mult decît cunoscutei baronese Emma Nicholson, raportor european. Și care vine la Brașov, la orfelinatul lui Ion Țiriac nu numai cu o falcă în cer și una în pămînt, ci chiar cu elicopterul pus la dispoziție de omul de afaceri brașovean. Vizitează orfelinatul, vede condițiile minunate în care stau circa 100 de copii fără părinți (fie că sînt orfani, fie că au fost abandonați), după care se ia rău de tot de ziariștii români. Care ziariști au îndrăznit să întrebe de ce nu sînt lăsate cele două fetițe la părinții lor.
Minciuni cu grad nobiliar
Emma Nicholosn a sărit ca arsă cînd subsemnatul am cerut o explicație logică pentru opoziția sa la încredințarea celor două fetițe către părinții lor legal stabiliți. Și a început să îndruge tot felul de povești - desprinse parcă din romanele lui Stephen King - cu trafic de copii pentru grefe de organe, cu bănci clandestine de organe și alte asemenea nerozii. I-am solicitat baronesei să dea măcar un singur exemplu de copil adoptat din România căruia i s-a pierdut urma și ar fi putut ajunge o victimă. Sînteți ziarist, nu aveți decît să căutați și să descoperiți, a afirmat baroneasa. Dacă nu sînteți capabilă să formulați măcar un exemplu, un capăt de probă, înseamnă că asemenea cazuri nu există. A inventa la un asemenea nivel este sinonim cu minciuna. Vă rog să fiți concretă cînd faceți asemenea afirmații, am replicat. Fără a primi însă nici un răspuns, doar declarații evazive, din categoria generalităților fără acoperire.
Aberațiile baronesei
Aberațiile susținute de Emma Nicholson au făcut ceva valuri la sfîrșitul anilor 90. Se vorbea despre traficul cu copii, despre bănci de organe. Ca jurnalist profesionist am trecut la verificarea acestor povești. Însoțit de doi ofițeri de poliție specializați în probleme cu minorii și traficul de carne vie am demarat o anchetă amplă. Am vizitat familii adoptive din țară și străinătate. Am văzut copii adoptați din Brașov, socotiți handicapați la noi și care, ajunși în familiile lor din Occident ajunseseră la normalitate. Erau îngrijiți, erau iubiți, erau fericiți. Erau răsfățați. Este adevărat, am descoperit și o filieră de tip mafiot. Dar la București, cu ramificații în toată țara. Nu în scopul traficului de organe, ci al ciubucărelii. O parte din bani au ajuns chiar la marii șefi politici ai vremii pentru campania electorală. Cam un milion de dolari. Dar copiii adoptați chiar și în aceste condiții ajunseseră foarte bine. De fapt, erau adopții care respectau legea internă și internațională, numai că se obțineau sume semnificative de bani pentru copii de la părinții adoptivi.
De ce?
Întrebarea este firească: de ce se opune cu atîta înverșunare miliardarul Țiriac ca cele două fetițe să părăsească orfelinatul? Una din variantele de răspuns ar fi că lui Ion Țiriac chiar îi este frică de povestea cu traficul de organe. O alta - Țiriac a investit în orfelinat și a asigurat copiilor casă de bune condiții și hrană suficientă, așa că nu are rost să dea orfelinatul din mînă pe părinții de pe gard. Dar la fel de plauzibil este și că, în realitate, se dorește păstrarea tăcerii cu orice preț. La orfelinatul intitulat Complexul Educațional Poiana Soarelui din Noua, Brașov, presa nu a avut niciodată acces liber. Nici măcar atunci cînd la fața locului a descins poliția și au desantat executorii judecătorești. Gardul uriaș și poarta ferecată vor să ascundă ceva. Poate chiar cazurile de pedofilie înregistrate aici și soldate cu procese penale și condamnări. În fond, cele două fetițe aveau la acea vreme peste 9 ani și puteau povesti. Ion Țiriac, în momentul în care a venit la fața locului cu baroneasa pentru a bloca plecarea fetițelor ne-a declarat: Aici este cea mai bună familie pentru copii, noi le-am asigurat tot ceea ce au nevoie, aici sînt iubiți și ocrotiți. Mă voi ocupa de copiii de aici și după ce vor împlini 18 ani!
Un război de patru ani
u Patru ani a durat războiul dus împotriva acestor adopții. Un război care a tîrît după sine nu numai și o autentică gherilă diplomatică - moratoriul veșnic prelungit prin care au fost stopate adopțiile internaționale a atras un adevărat scandal, în care au intervenit ambasadorul SUA, apoi Romano Prodi, dar și înalte persoane oficiale din Italia și Spania. Și s-au încuviințat cîteva adopții, peste capul baronesei, care a tunat și a fulgerat, dar nici un copil din orfelinatul lui Ion Țiriac nu a fost lăsat să plece. Războiul de patru ani și-a găsit finalul acum, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Instanță în care s-au prezentat și au cerut calitate de intervenient și baroneasa Emma Nicholson, dar și omul de afaceri Ion Țiriac. Proces la faza finală a căruia, împotriva celor două fetițe, ajunse acum la aproape 14 ani, au participat șapte adulți: Emma Nicholson, Ion Țiriac, avocatul Nicolae Mîndrilă, reprezentînd Centru Educațional Poaiana Soarelui (orfelinatul), avocatul Vasile Arhire, reprezentînd cică minorele care, inexplicabil, au făcut, sub semnătura avocatului, cereri de revocare a adopțiilor, reprezentanții guvernului României: Bogdan Aurescu, Roxana Rizorie, Răzvan Rotundu. O adevărată armată, menită a împiedica să se repete istoria celor 120 de procese din România: toate pierdute de trupa Țiriac și compania.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!