Rezultatele admiterii computerizate la liceu publicate ieri au demonstrat, încã o datã, dacã mai era nevoie, imbecilitatea sistemului actual de admitere ºi „eficienþa“ tezelor unice. Culmea este cã asta o spune presa, o spun pãrinþii, o spun elevii ºi profesorii ºi, cu toate acestea, nimeni nu face nimic în sensul îndreptãrii lucrurilor. Continuãm de-a surda sã buºim generaþii întregi de absolvenþi care învaþã tot mai puþin ºi cãrora li se induce ideea cã nu ceea ce ºtii este important, ci nota pe care o iei. Nu conteazã condiþiile, nu conteazã cã poate habar n-ai, dar iei 10 cu ajutorul indulgenþei supraveghetorului care-ºi ajutã, chipurile, ºcoala sã obþinã note bune.
Stupid ºi totodatã dramatic. Alianþa colegiilor de prestigiu din România care militeazã pentru introducerea unui examen propriu de admitere cred cã trebuie sprijinitã din toate puterile, dacã vrem sã nu se aleagã praful de tot sistemul nostru de învãþãmînt. Avem veritabile fabrici de absolvenþi, fabrici de universitari, de masteranzi ºi mai nou chiar ºi de titulari de doctorat. ªi, zãu, în stilul acesta, nu ºtiu unde o sã ajungem.
De-a lungul vieþii am dat ºi paradat examene. Cele mai grele dintre ele au fost, cred, cel de treapta I ºi a II-a la liceu ºi apoi admiterea la facultate. Examene în care nu te putea ajuta nimeni. În faþa foii albe, tu, elevul candidat, rãmîneai numai cu tine ºi cunoºtinþele tale, cîte or fi fost ele. Greu, dar mãcar era corect.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
