Una dintre modalitãþile cele mai uzitate în aceastã perioadã de a produce bani sînt afacerile imobiliare. Nu cele mãrunte, cum sînt agenþioarele unde lucreazã ba el, ba soþia, ba ºi unul ºi altul, ºi se bucurã cînd au intermediat, o datã pe lunã, vînzarea unei garsoniere, a unui apartament sau chiar a unei case. Vorbim aici de milioane de euro fãcute în aceastã perioadã de o serie de ºmecheri suficient de bazaþi ca sã poatã rezolva acte, adeverinþe, puneri în posesie, eliberãri de titluri de proprietate ºi tot tacîmul necesar preluãrii unor suprafeþe mari de teren, pe bani puþini ºi revinderea lor dupã parcelarea în bucãþi mici, pe bani mulþi. Totul, sau mai exact aproape totul, este legal ºi la vedere. Mai puþin ponturile, intervenþiile, eliberãrile de acte în timpi record, comisioane date în stînga ºi-n dreapta ºi cîte or mai fi de amintit aici.
Anul trecut, fiind invitat la prînz de niºte parteneri olandezi, împreunã cu redactorul-ºef, i-am arãtat la o masã mare alãturatã vreo 15 indivizi dubioºi, înþoliþi cu haine extrem de scumpe, dar care nu-ºi puteau depãºi condiþia cu aspect de valutiºti de la Modaromul de pe vremuri. I-am spus atunci: data viitoare cînd ai sã-i mai vezi pe ãºtia, ai sã îi vezi la DNA. Nu sînt un profet ºi nu mã bucur de necazul nimãnui. ªtiu numai, sau îmi place sã cred, în naivitatea mea, cã nimic din ceea ce este construit pe ciordealã nu þine, cã banii fãcuþi uºor se cheltuiesc la fel de uºor ºi, mai ºtiu cã sînt unii care pentru bani mulþi îºi sacrificã somnul liniºtit noaptea, ajungînd sã tremure cînd le sunã cineva la poartã pe înserat.
Mureºan este doar unul dintre cei care au ajuns sã aibã probleme cu legea, ciocnindu-se de un individ care s-a simþit „fãcut“ în urma tranzacþiei încheiate. Problema este cã Mureºan este unul singur ºi, cu siguranþã, nu cel mai mare peºte care bîntuie prin mocirla aceasta. Exemplul sãu, al notarului ºi al avocatei trimiºi în judecatã de DNA ar trebui sã fie un semnal pe care cei inteligenþi îl vor recepta cum se cuvine, ºi-ºi vor ascunde o vreme capul la cutie. Sînt curios însã ce vor face cei care se cred mai presus de lege, instituþii ºi alte ,,mãrunþiºuri“ de genul acesta, dupã ce au ajuns sã priveascã lucrurile de la înãlþimea cîtorva milioane de euro pe care le au în buzunare, conturi sau proprietãþi, ºi cãrora li se pare cã toþi ceilalþi sînt la cheremul lor. E doar o pãrere, dar atunci cînd intrã pe fir DNA-ul tare mã tem cã nu-i va mai ºti nimeni, cu toþi banii lor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
