În zdrăngăneala asurzitoare a campaniei electorale își face firav auzită vocea și știrea despre faptul că astăzi, 3 mai, se sărbătorește Ziua Libertății Presei. Mă rog, mult mai potrivit ar fi să spunem că în România se comemorează Ziua Libertății Presei. Pentru că nu văd ce-ar fi de sărbătorit în faptul că ultimul raport al Freedom House, pe 2007, coboară România în clasamentul libertății presei. Slabă consolare că doar 18% din populația lumii trăiește în țări cu o presă liberă, după cum susține raportul Freedom House. Care evidențiază Europa de Vest ca fiind regiunea cu cel mai ridicat nivel al libertății presei. Noi însă sîntem mai la est. Și chiar în primul an al apartenenței la UE, mass-media din România a retrogradat patru locuri, ajungînd pe poziția 94, cam la același nivel cu Peru și Panama. Cu cîteva locuri mai jos chiar decît țări ca Botswana, Ghana sau Trinidad Tobago. Iar la anul, tare mă tem că ne vom regăsi și mai jos, atîta timp cît 2008 este un an electoral care mai pune ceva capace pe dreptul la o informare corectă, echidistantă și liberă.
Paradoxul, perfid și dezarmant, este că mass-media din România nu mai pot acuza oficial, de cîțiva ani, o cenzură politică pe față. Sau o opresiune instituționalizată. Pentru că mass-media nu se mai luptă cu puterea. Ci cu supraviețuirea. Mass-media însele și-au legat cu bună știință de gît, sau de gleznă, după noroc, ghiuleaua unei autocenzuri economice. Desigur, forța strînsorii cătușelor vine tot din izvoare politice. Evident, indirect, mai mult sau mai puțin discret, prin mogulii de presă care nu au nici cel mai mic interes pentru o reală și generală libertate de exprimare. În acest moment, principalele canale media din România sînt conduse de importanți oameni de afaceri și chiar de politicieni grei, a căror mare grijă este să-și formeze propriii vectori mediatici. Pentru a promova ,,propriile adevăruri prin controlul propriilor pîrghii. Pentru a impune propria agendă publică. Și propriile interese. Și lideri de imagine dintre vasali. Banii lor pot vinde și cumpăra redacții întregi, cu totul. Pot face și ucide peste noapte orice televiziune sau ziar.
Din păcate, nici raportul Freedom House, nici fandositele cluburi de presă, nici asociațiile sau așa-zisele sindicatele ale breslei nu vorbesc, nici chiar de ziua libertății presei, de soarta, drepturile sau libertatea cuvîntului miilor de ziariști. Breslașii care mai încearcă să-și cîștige cinstit pîinea din această meserie, cel puțin aceia care o fac încă din pasiune, au o singură libertate: libertatea de a-și alege un stăpîn care să le lase lațul un pic mai lung.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
