Cavaler din hobby

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Andrei Paul, 03.05.2008

• Cinci cete de cavaleri „se dau în spectacol“ la cetatea veche
• O singură ceată trăieşte însă exact ca în Evul Mediu

Ce-şi doreşte un inginer, un arhitect, un informatician sau un om „de la birou“ în general, ca să mai iasă din amorţeală? Răspunsul l-ar putea da membrii Asociaţiei Csabafiak, din Gheorgheni, prezenţi zilele aceastea la Zilele Braşovului. Au venit cu neveste şi copii, au refuzat cazarea la hotel şi locuiesc în iurte, lîngă cetate. Umblă tot timpul în hainele medievale, şi beau dimineaţa, pe inima goală, lapte de iapă, exact ca în Evul Mediu. Ce spun cavalerii braşoveni despre ei? Se bucură că nu-s singuri şi „că mai există nebuni în ţara asta“. Şi chiar nu-s singuri, pentru că la cetate şi-au dat întîlnire cinci cete de cavaleri.

Lupte ca pe vremuri

Asociaţia este de fapt un „atelier experimental privind tehnicile de luptă ale cavaleriei uşoare din Transilvania“, explică Kollo Miklos, liderul grupului. Chiar dacă întreaga lor prezenţă la festival este un spectacol, pentru că au adoptat fidel modul de viaţă al saşilor medievali, Asociaţia Csabafiak a avut ieri la Cetatea Braşovului un spectacol de o oră, în care a prezentat cea mai mare parte a arsenalului şi tehnicilor de luptă ale cavaleriei uşoare. Tras cu arcul din goana calului, duel călare, precizie în mînuirea lăncii, mînuirea toporului de luptă, galop prin flăcări, ridicarea unor steguleţe înfipte în pămînt tot din galop sau meciul de kokber, un fel de rugbi călare, folosind pe post de minge o capră decapitată (în cazul nostru, o piele de oaie umplută cu paie) sînt doar cîteva din demonstraţiile pe care amatorii de medieval le-au putut vedea pe dealul Cetăţii.

Scenariu de bătălie

„Secuii asigurau cam două treimi din cavaleria transilvăneană între secolele I – XVIII. Atacul pornea cu un tir de săgeţi din goana calului, pentru a crea o breşă în primele rînduri ale inamicului. Cavaleria intra în breşă, cu suliţele, iar apoi urma lupta corp la corp, cu săbii, spade sau ciocane de luptă. Iar dacă scenariul nu mergea ca la carte, atacatorii se puteau întoarce, într-o simulare a retragerii, pentru a rări rîndurile adversarilor şi pentru a se repede iar, la un semnal, cu arcurile şi săbiile sau ciocanele de luptă“, povesteşte Mikloş, care se antrenează împreună cu colegii săi cel puţin o oră pe zi, acasă, pentru mînuitul armelor, şi o dată pe săptămînă călare. Armele şi hainele, la fel ca şi în cazul celorlalte cete de cavaleri, şi le fac singuri, dar „după modele copiate la scară, luate din documente şi muzee“. Astăzi, ca şi ieri, turnirurile la Cetate vor începe de la ora 12.00 şi vor ţine pînă seara, cînd va fi eliberată cetatea cotropită vineri de „năvălitori“ şi va fi arsă pe rug vrăjitoarea. Zilele Braşovului se vor încheia duminică, odată cu coborîrea junilor şi concertul extraordinar de muzică populară din Piaţa Sfatului.

Suflete de menestrel

• Mihai, Andrei, Anca, „Zen“, Sorina şi Sergiu sînt numele celor şase membri ai trupei Anima Vaga (Suflet rătăcitor), menestrelii care timp de trei zile au încîntat auzul spectatorilor din cetatea veche. Sînt tineri, le place muzica şi s-au „prins“ în acest proiect la ideea organizatorilor. „Sîntem prieteni de mult timp şi am mai avut proiecte muzicale în cadrul grupului, chiar dacă nu am cîntat niciodată pînă acum împreună, toţi şase. Mihai a fost contactat de organizatori, iar el a avut ideea de a ne aduna pe toţi la un loc pentru acest proiect“, spune Andrei, violonistul formaţiei. Pe lîngă vioară, Anca „face vocea“, Mihai cîntă la blockflote, Zen la chitară acustică (deocamdată nu şi-au cumpărat încă lăută), Sergiu se ocupă de djembe (toba africană), iar Sorina de tamburină. Melodiile sînt specifice menestrelilor din secolul 14 şi după. „Sînt melodii medievale, majoritatea din perioada Renaşterii şi a barocului, din curentul Ars Nova. Sînt melodii mai alerte, de dans, dar şi de acompaniament sau melodii care se cîntau la diferite procesiuni“, explică Mihai. Versurile, în engleză sau franceză, le-au luat de pe Internet, iar linia melodică au preluat-o „după ureche“, pentru că, spune Andrei, „nu este foarte complicat, fiind vorba în principal de melodii cîntate de trubaduri, care se bazau foarte mult pe improvizaţie“. Au cam 15 piese în repertoriu, inclusiv Catherine Howard’s Faith, preluată de la Blackmore’s Night, o melodie despre verişoara celei de-a doua neveste a regelui Henric al VIII-lea. Şi ea a devenit soţie a regelui şi a murit decapitată la Tower Green, din porunca regelui, fiind acuzată de adulter. (De altfel, nici celelalte cinci soţii ale suveranului nu au avut o soartă prea fericită. Regele se plictisea destul de repede, şi i-a rămas povestea, în umorul negru englezesc, că din cele şase soţii, „două au fost decapitate, una a murit, de două a divorţat şi doar una i-a supravieţuit“). Anima Vaga au cîntat şi joi, şi vineri, şi vor cînta şi astăzi, la finalul serii din cetate, trupa acompaniind diversele momente din scenetele prezentate de cavaleri sau pur şi simplu cîntînd pentru atmosferă şi pentru public. Iar dacă treaba merge bine (şi nu sînt semne că ar merge rău), Andrei spune că şi-ar dori ca proiectul să reziste în timp, iar trupa să mai concerteze şi la alte ocazii medievale, inclusiv la festivalul de la Sighişoara.

Licori pe toate gusturile pe Uliţa Vinurilor

• Uliţa Vinului, cum se numeşte în aceste zile strada Michael Weiss, a îmbiat şi anul acesta trecătorii să guste licorile majorităţii marilor case de vinuri din România, dar şi din Republica Moldova sau Ungaria. De la vinurile foarte dulci ale moldovenilor şi pînă la vinurile seci de Murfatlar sau Cotnari, toată gama de vinuri de pe piaţă a fost reprezentată în cele zece standuri ale caselor de vinuri. Bineînţeles, după degustarea regulamentară, puteai pleca acasă cu una sau mai multe sticle din vinul preferat, la un preţ „foarte apropiat de cel al producătorului“, adică între 9 şi 16 lei sticla, în funcţie de vechimea vinului şi de aspectul sticlei.
„Se poartă vinurile dulci. Noi aducem vinuri din podgoria Ciumai, din sudul Moldovei. Vinurile de desert au o trecere mai mare, probabil şi din cauza ambalajului. Specifice sînt Cabernet-ul, Merlot-ul şi mai ales Kagor-ul, un vin special, iar despre cel de Ciumai se spune că este cel mai bun. În majoritate sînt vinuri tinere, de maximum doi ani, iar ca preţ, categoria mijlocie, adică între 10 şi 12 lei, iar cele cu forme speciale sînt cam 20 lei“, spune Daniel Lang, din Bihor, importatorul firmei Garling din Moldova. Cele mai interesante sticle sînt „Moş Ion“ şi „Mărioara“, la mare căutare mai ales pe post de cadou. Cei interesaţi de licori mai tari pot trece, de exemplu, pe la Vincon Vrancea, care are cel mai vechi vinars din sud-estul Europei. La preţul de 250 lei, cunoscătorii pot achiziţiona o sticlă de vinars de 28 de ani vechime, dar nici cel mai „tînăr“, cu 12 ani vechime, nu e de trecut cu vederea, la cei 36 de lei sticla.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: