Dacã momentul ’89 n-ar fi fost, poate, astãzi, în loc sã luãm cu asalt zonele cu iarbã verde cu cãþel ºi cu purcel, ne-am fi încolonat frumuºel la întreprinderile pe unde am fi lucrat ºi am fi mãrºãluit spre centru pentru a aduce ode Cîrmaciului, dar ºi spre a proslãvi munca. Am fi purtat panouri, pancarte, eºarfe sau steguleþe, am fi ascultat montaje literar-artistice, scrise de proletcultiºtii zilei, ba chiar cei tineri, îmbrãcaþi în tricouri viu colorate, ar fi scris cu trupurile lor celebrele litere pcr sau chiar numele mãreþului conducãtor. Chiar ºi acum, cînd scriu aceste rînduri, nici mie nu-mi prea vine sã cred cã am trãit toate acestea: cã rãbdam ore-n ºir în soare fãrã pic de apã, nu numai în ziua de 1 mai sau 23 august, dar ºi zile întregi mai înainte la repetiþii, unde activiºtii se asigurau cã nu vor fi probleme la marea defilare. Sînt lucruri pe care nu numai cã le uitãm, dar chiar ne e greu sã le explicãm copiilor ºi celor mai tineri.
E o zi mult prea frumoasã însã, azi, pentru a ne aminti astfel de lucruri. E ziua în care este o plãcere sã te plimbi pe strãzi pentru cã oraºul pare nelocuit. Te simþi oarecum într-un oraº pãrãsit de cei care, sãtui de betoane, asfalt ºi fumul þevilor de eºapament, au ales cîte o lizierã de pãdure pentru a încinge cãrbunii grãtarului. Dar spre searã, în alaiul surlelor medievale, Braºovul va prinde astãzi o nouã viaþã. Viaþa de odinioarã. Viaþa turnirurilor, a întrecerilor în aruncarea suliþei, în trasul cu arcul, lupta cu spada sau chiar cu pumnalul. Toate acestea, în prag de campanie electoralã, asezonate cu arderea pe rug a vrãjitoarei, vor transforma Braºovul, mãcar pentru cîteva zile, într-un oraº cu adevãrat turistic, un oraº viu în care atît locuitorii cetãþii cît ºi cei poposiþi aici pot gãsi cîte ceva plãcut de vãzut ºi de fãcut.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
