Artişti la încondeiat ouă

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Roxana Stoica, 19.04.2008

• După ce au luat locul întîi la un festival al ouălor încondeiate din Bucovina, elevii profesorului Adrian Micu pregătesc o expoziţie, în comuna lor, cu 1.000 de ouă închistrite

Multe sînt legendele care povestesc despre oul roşu de Paşti. Trei dintre ele o au în centru pe Maica Domnului. Potrivit celei dintîi, Maria era urmărită de iudei şi, pentru a le distrage atenţia, vopseşte nişte ouă şi le aruncă peste umăr. Într-o altă legendă spune că, urmăritorii aruncă cu pietre înspre maica Domnului, dar pietrele se transformă, în zbor, în ouă roşii. Cea mai cunoscută legendă ne spune că Fecioara Maria a dus pe dealul Golgotei un coş plin cu ouă cu care a încearcat să-i îmbuneze pe soldaţii romani care îl păzeau pe Mîntuitor. Paznicii au refuzat darul, batjocorindu-L şi mai mult pe Iisus. Plîngînd în hohote, Maica Domnului a lăsat coşul la picioarele Răstignitului. Sîngele, şiroind din trup, a împestriţat ouăle. Uitîndu-se la ele, Iisus Hristos a şoptit că, din acea zi toţi creştinii vor vopsi ouă roşii. În felul acesta, ouăle roşii au devenit un simbol al Învierii Mîntuitorului. Iar oul roşu n-a mai lipsit niciodată din casele creştinilor în ziua în care mărturisim Învierea Domnului. Doar taina încondeierii ouălor de Paşte s-a mai şters în timp. Deşi, păstrat în sufletul satelor, meşteşugul ,,închistritului“ n-are uitare.

,,Condeieri“ de frunte în Hărman

Doisprezece copii din Hărman sînt consideraţi în această primăvară cei mai buni încondeietori de ouă din ţară. Luna trecută, membrii Asociaţiei Vatra Hărmanului, îndrumaţi de profesorul Adrian Micu, au cîştigat chiar şi o diplomă, premiul I la Festivalul Ouălor Încondeiate de la Ciocăneşti, un sat din Bucovina, locul unde s-a născut practic arta ,,închistritului“. Învăţăceii profesorului Adrian Micu au îndrăgit acest vechi meşteşug şi se străduiesc să-i deprindă toate tainele tot anul, nu numai în prag de Paşte. Copiii se întîlnesc de două ori pe săptămînă în atelier. Ca prin minune, în mîinile lor oul alb trăieşte povestea încondeierii. Reînviind miracolul Învierii. „Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare, pentru ca în ornamentaţia lui, de fapt, se operează cu simboluri (soare, lună, cruce etc.), cu modele din natură (plante, animale, obiecte casnice) şi cu modele de ţesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre. Motivele folclorice pe care le folosim sînt spicul, soarele, frunza şi, ca o reconfirmare a creştinătăţii romîneşti, crucea. Oamenii au simţit nevoia de a decora, prin diferite metode oul“, povesteşte, încă o dată, pentru noii veniţi, Andrei Micu, îndrumătorul copiilor

Secretul încondeierii

Copiii ştiu că tehnica pe care ei au deprins-o este veche. Ştiu şi rostul culorilor şi meşteritul ustensilelor. Au şi răbdare şi imaginaţie şi mai ales drag de ceea ce fac. ,,Avem nevoie de ceară de albine şi foarte multe culori vii, care în final vor alcătui o cromatică deosebită. Ca instrument de lucru, folosim condeiul. De fapt, acest condei este un băţ de dimensiunile unui creion, la capătul căruia fixăm o foiţă de tablă rulată în formă conică şi care ne slujeşte ca o peniţă“, spune o fetiţă în timp ce ne arată trusa de lucru. Cu ajutorul condeiului înmuiat în ceară călduţă se desenează pe coaja oului motivele geometrice sau florale, în straturi succesive, în funcţie de culori. Pentru că, în desenele de ceară şi suscesiunea în care sînt cufudante în vopseluri ouăle, stă tot secretul încodeierii. „Oul alb, golit de conţinut, dacă vrem să-l păstrăm ca decor, se desenează cu ceară liniile şi modele care urmează să rămînă albe. Se scufundă apoi oul în baia de vopsea galbenă. Se scoate, se usucă şi se aplică ceara pe spaţiile care vor rămîne, în final, galbene. Apoi, oul se va scufunda în baia de vopsea roşie. Procedeul se repetă în funcţie de numărul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise către cele mai intense. În final, se şterge ceara, iar oul colorat se unge cu puţină grăsime, ca să-i dea strălucire şi să protejeze decoraţiunile“, explică cu aer priceput Costina Moroianu, una dintre elevele profesorului Adrian Micu. Fetiţa ne aminteşte şi semnificaţia culorilor de pe oul de Paşte. Galbenul înseamnă soarele, negru este culoarea pămîntului, iar roşul reprezintă sîngele Mîntuitorului.

Talent încurajat

• „Am avut noroc şi am avut în jur oameni care ne-au încurajat şi şi-au dorit ca aceste tradiţii româneşti să nu fie uitate“, spune profesorul Micu. Atelierul în care îi învaţă pe cei mici arta încondeierii, dar şi alte vechi meşteşuguri, l-a obţinut prin grija preotului paroh din comună, Viorel Dumbravă, care le-a pus copiilor la dispoziţie un spaţiu chiar în incinta bisericii ortodoxe din comună.

„Vatra Hărmanului“

• Asociaţia „Vatra Hărmanului“ strînge la un loc în jur de 60 de copii care vor să redescopere tradiţiile populare alături de profesorul Micu. Ei au fost în excursii de documentare în satele de pe Valea Sebeşului, în Cluj şi în bătrîna Bucovină. Acum, înaintea sărbătorilor de Paşte, micii artişti vor face o expoziţie cu 1.000 de ouă încondeiate de ei. „Copiii din Hărman sînt foarte entuziaşti, se ocupă cu plăcere de încondeierea ouălor şi de atelierul de icoane pe sticlă. Pentru că pictura este o altă pasiune descoperită de ei. Părinţii sînt foarte mîndri de ceea ce fac copiii lor“, mai spune, mîndru şi el de elevii lui, profesorul Adrian Micu.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: