De cîte ori se înfoaie toată țara sub suflarea campaniei electorale, îmi trece prin minte o imagine din copilărie. Din frageda copilărie, să fim bine înțeleși, cînd nu învățasem încă ce sînt cozile și rafturile pustii din orice magazin. Îmi amintesc așadar, în toiul serbărilor electorale de acum, de copilul de odinioară pus să aleagă în fața unei vitrine pline-pline de prăjituri. Cofeturi care mai de care mustind a ciocolată și unduindu-și cremele leneșe din blaturi pufoase, sub moțuri de frișcă spumoasă. Rînduite în tăvi argintii, cu urme de siropuri proaspete și aromate, prăjiturile gătite cu dantele de fondante sau pudrate proaspăt cu nea de zăhar și cacao te ispiteau promițîndu-ți fantasme delicioase rostogolite în cerul gurii. Cu banii potriviți strînși în palmă, tu, copilul, trebuia să alegi, de obicei, doar una. Hai, cel mult, două, ,,ca să nu te doară burta. Ei bine, dar ce să alegi? Și cum? Cînd toate îți fac cu ochiul. Cînd toate te momesc. Cînd toate par să jure că-s numai pentru tine plămădite. Nu-mi amintesc ce mă făcea să aleg. Dar clar îmi amintesc cîte dezamăgiri au înecat pofta copilărească. Miezuri serbede descoperite sub tăișul linguriței care despica pojghița de ciocolată. Găuri fără noimă pitite sub cocoloșul de cremă aspră. Acreală amăruie înșelînd dulcile culori amăgitoare. Ce mai, vise năruite într-o farfurioară.
Cam așa e și cu vitrinele electorale. Gătite și împodobite cu ciorchine de pampoane, dulcegăriile politice, însiropate pînă la saturație, ne ispitesc promițîndu-ne bucurii și extaze viitoare. Numai pentru noi. Numai să alegem. Și noi alegem. Cîte vise năruite în farfurioare!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
