Unul dintre multiplele paradoxuri românești este acela că, deși avem o grămadă de șomeri, aproape toate sectoarele de activitate urlă după forță de muncă. Aici l-aș nominaliza în special pe cel de construcții, unde criza de forță de muncă, cu toate creșterile salariale substanțiale din ultimul timp, înregistrează un deficit greu de estimat. Există astăzi firme în România care au ajuns să refuze lucrări de construcții dintr-un motiv extrem de prozaic: nu au cu cine să le facă. Motivele sînt extrem de greu de determinat. Așteptarea salarială este probabil undeva la nivelul retribuțiilor primite în Spania sau Italia de conaționalii noștri antrenați în activități similare. Dovadă ar fi recenta bursă de locuri de muncă organizată pentru românii din străinătate, unde s-au înscris extrem de mulți doritori de a se întoarce în țară. Asta pînă au auzit nivelul de salarizare, cînd toți s-au răzgîndit. Culmea este că nu-i singurul domeniu. Nu găsești agenți de vînzări, nu găsești oameni specializați de marketing. Nu găsești un frezor, un strungar sau cine știe ce alt meseriaș de precizie, domeniu în care Brașovul avea mii de astfel de muncitori calificați. Aceasta cu toate că, pentru anumite meserii cum ar fi cea de sudor, spre exemplu, salariile oferite au atins cote greu de imaginat în trecut. Și nu există doritori. E culmea! Și mai grav este faptul că cei pe care-i găsești îi poți folosi doar pînă la proxima ofertă pe care o găsesc ei mai atractivă. N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Vorbesc aici despre cazurile în care angajatorul și-a respectat integral obligațiile semnate în contractul de muncă. În cazul celorlalți, mi se pare extrem de firesc ca toți cei care se simt păcăliți să-și reseteze înțelegerea și să părăsească corabia în cazul în care nu li se oferă cele promise. După o perioadă îndelungată în care fuseserăm obișnuiți să ieșim la pensie din locul unde ne angajasem prima oară, migrarea actuală pe piața forței de muncă mi se pare oarecum firească și chiar demnă de apreciat. E singurul mod în care plata efortului depus va ajunge să se facă pe cote efectiv de piață. Totuși, întrebarea rămîne: care sînt cauzele reale pentru care avem atîția șomeri, într-o perioadă în care forța de muncă pare insuficientă?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
