Ani în ºir am fost învãþaþi cã nu e bine sã ieºim din pluton. Pentru a fi în siguranþã, trebuia sã luãm culoarea celor din jur. Sã ne îmbrãcãm ca ei. Sã vorbim ca ºi ei ºi, mai ales, sã nu ieºim din formaþie. Asta dacã voiam sã avem liniºte. Inclusiv pãrinþii ne explicau asta cînd intram într-un colectiv. Mai tîrziu, propria experienþã ne certifica avertismentul pãrinþilor. Acest lucru s-a perpetuat ani în ºir peste tot. Chiar ºi dupã ’89. În instituþii, în companii, dar mai ales în partide. Era suficient ca un oarecare sã salte un pic mai mult capul faþã de ceilalþi pentru a fi cãpãcit, dacã nu tras, la propriu, de picioare de cãtre colegii care respectau regula plutonului. A contribuit la asta ºi dorinþa liderilor de a-ºi proteja locul. Aceºtia au fost primii care s-au îngrijit ca în imediata lor vecinãtate sã nu acceadã decît mediocritãþi. Persoane uºor controlabile ºi care la orice ridicare de sprînceanã a ºefului erau dispuse sã se arunce pe jos, ba chiar sã facã curat în jurul lor, în dorinþa de a gãsi vinovaþi alþii decît ei. Orice tentativã de a ieºi din formaþie a vreunui inconºtient era dublu sancþionatã: pe de-o parte de ºeful care-ºi simþea locul vizat ºi pe de alta de cei care, stînd în pluton, se vedeau siliþi sã ia atitudine împotriva rebelului care îndrãznea sã iasã din formaþie.
Marea problemã pentru acest tip de indivizi este acum uninominalul, în mãsura în care-i vizeazã. Brusc, cu stupoare, respectivii constatã cã nu mai este suficientã bunãvoinþa ºefului ºi ocuparea unui loc eligibil pe listã. Trebuie sã-ºi convingã votanþii cã ei personal au ceva de spus ºi chiar intenþioneazã sã facã ceva în folosul obºtii. Nu sînt suficiente cuvintele rostogolite în conferinþele de presã. Sînt aºteptate idei, iniþiative, ba chiar ºi fapte, lucruri cu care membrii plutonului nu sînt obiºnuiþi. Au fost prea mult timp antrenaþi sã þinã pasul cu cel din dreapta, cu cel din stînga, ba chiar ºi cu cei aflaþi în faþa ºi în spatele lor. Lipsa acestora atrage automat blocajul. Fãrã referenþialele la care au fost obiºnuiþi sã se raporteze, orice acþiune devine o veritabilã aventurã. O provocare în care extrem de puþini sînt dispuºi sã se aventureze.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
