A fost odatã, cu destul timp în urmã, mai exact în anii ’90, o revistã studenþeascã numitã „Replica“. O revistã a unor studenþi ºi scrisã de studenþi, care, atunci cînd 90% din populaþia acestei þãri îl idolatriza pe Ion Iliescu, cel care dãduse pãmînt la oameni ºi legalizase avorturile, îºi permiteu sã spunã oamenilor în faþã cã greºesc ºi cã revoluþia fusese confiscatã de comuniºti. A fost o perioadã romanticã, în care ziariºtii erau justiþiari, dar ºi eroi opozanþi, o perioadã în care a fi „anti“ echivala cu ostracizarea de cãtre vecini ºi, uneori, chiar de cãtre membri ai propriei familii, fani Iliescu sau Petre Roman. Atunci, în acea perioadã, la conducerea revistei s-a aflat un personaj oarecum bizar, un brunet rebel cu plete în vînt, puþind de talent (scuzaþi expresia) - cunoscut de apropiaþi drept MeDePeul, dupã iniþialele numelui sãu: Marius-Daniel Popescu. Nãscut poet, MDP a pãrãsit „Replica“ într-o bunã zi, cu aceeaºi boemie cu care o condusese. A plecat în Elveþia împreunã cu juna îndrãgostitã de el, dupã ce o echipã de elveþieni vizitase redacþia. A realizat, sau a simþit atunci, cã aici, în România, se iroseºte sau lucrurile nu au cum sã ia o întorsãturã pozitivã prea curînd. În 20 mai, odatã cu „Duminica Orbului“, ºi primele alegeri aºa-zis libere, apariþia Replicii a fost interzisã de mai-marii feseniºti ce conduceau Prefectura ºi, indirect, aveau autoritate asupra tipografiei. Era primul ziar interzis în România. Lunile de absenþã nu au mai permis repoziþionarea acolo unde-i era locul pe piaþa publicisticã româneascã. Cristi Bãlãcescu, redactorul- ºef ce a urmat la comandã, a ales o carierã militarã, fiind probabil calea mai apropiatã de ceea ce-ºi dorea. ªtefan Ioana, ultimul redactor-ºef al Replicii, lucra, ultima oarã cînd am auzit despre el, pentru o companie de distribuþie de medicamente în Canada. Horia Salcã a lãsat jurnalistica, pentru politicã. Dan Lambuþchi a plecat sã scrie în ceruri. Cãtãlin Badea se ocupã de ONG-uri. Alex Ghiza face în continuare caricaturã ºi bãºcãlie de mai-marii zilei, iar subsemnatul scrie aceastã notiþã în fiecare searã. În timpul acesta, MDP-ul conduce autobuzul numãrul 2 din Lausanne. Lucru care nu l-a împiedicat sã scrie ºi sã ia unul dintre cele mai prestigioase premii pentru literaturã. ªi cine ºtie ce-or mai face toþi cei care au fost sufletul „Replicii“...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
