Am momente în care regret pîinea intermediară de pe vremuri. Avea gust cum puține feluri de pîine mai au astăzi. Nu se cunoșteau atunci amelioratorii ce fac pîinea extrem de pufoasă, precum buretele, chiar dacă-i veche de o săptămînă. E drept că nici nu erau producători care să se lupte să lase pîinea cît mai mult pe raftul supermarketurilor unde, apropo, nu există decît astfel de pîine-burete. Nu este singurul produs alimentar pe care noile timpuri l-au nenorocit din dorința unui cîștig suplimentar. N-a făcut nimeni o analiză comparativă între nenorocitul de parizer cu soia și mezelurile pline de zeamă, E-uri, săruri și diverși aditivi. Aș fi extrem de curios care dintre cele două tipuri de produse este mai sănătos. Știați că, pentru a pune mai bine în valoare produsele de carne, o sumedenie de comercianți și-a dotat vitrinele frigorifice cu neoane ce emană o lumină roz, menită să facă apetisantă și cea mai verde carne? Nu-s basme. E realitatea crudă de lîngă noi. Cîrnăciorul care, pus pe grătar, plesnește împroșcînd apa cu sare în toate părțile este produsul zilelor noastre. La fel și pielița care rămîne în urma exploziei să sfîrîie pe grătar. Brînza de burduf cu griș sau resturi de brînzeturi alterate reprezintă un alt produs la modă. Iaurtul cu dioxină, roșiile cu gust de carton sînt delicatese pe care dăm bani grei și le găsim peste tot, fără ca vreun organ al statului să le oprească de la comercializare. Rămîne ca într-o zi să primim borcane vopsite pe interior cu o culoare albă pe post de iaurturi sau sfere din carton înroșite pe post de roșii. La cum degenerează lucrurile, acea zi nu este departe. Oare măcar atunci cineva se va sesiza și va lua atitudine?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
