Propunerea de retragere a dreptului de a da verdicte de poliție politică al CNSAS poate fi înscrisă cu ușurință la categoria aberații ale aleșilor. Este ca și cum s-ar propune retragerea dreptului Parlamentului de a face legi sau a Guvernului de a guverna. Cu toate că pare de-a dreptul tîmpită, cu siguranță propunerea nu este una naivă. Probabil numărul dalmațienilor din rîndul pesediștilor, dar și al altor parlamentari, de alte culori politice, este extrem de mare. La fel și al celor care se află în spatele unora dintre aleși, care și-au propus probabil să candideze la alegerile următoare. Niciunul dintre ei nu are nevoie de un eventual scandal privitor la vreo posibilă deconspirare a vreunei colaborări a sa cu Securitatea. E mult mai comodă o evitare a unui astfel de scandal printr-o inocentă propunere legislativă care are chiar mari șanse să devină lege.
Mă întreb ce rost a mai avut în acest caz cheltuirea a peste 8 milioane jumate de euro pentru sediul CNSAS în condițiile în care, prin castrarea sa, am obține cel mult un institut de studiu al lucrurilor petrecute înainte de 89. Poate chiar un muzeu în care exponatele sînt file de dosar unde numele turnătorilor sînt șterse cu pastă corectoare.
Destul de mulți securiști și turnători dinainte de 89 ocupă probabil posturi înalte astăzi. Au putere, au bani și influență. Nu-i sperie nimic. Nici măcar CNSAS. Au însă o mare dorință comună. Aceea de a pune căluș în gura celor de tipul Mircea Dinescu, pe care l-ar dori trimis acasă, la conacul dintre vii. Poate istoria ar fi fost cu totul alta dacă Proclamația de la Timișoara, sau mai exact punctul 8 al acesteia, i-ar fi ținut deoparte de viața politică pe cei care au avut de-a face cu sistemul represiv comunist. N-a fost să fie așa, iar reacția violentă a acestora s-a simțit de atunci. Am pierdut 18 ani, timp în care aceleași personaje au reușit să cucerească puterea în alt mod: economic și, indirect sau uneori chiar direct, politic. Castrarea CNSAS ar fi încă o victorie a lor și a sistemului pe care, cu succes și mîndrie, îl reprezintă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
