„Li-ber-ta-te!“

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 21.12.2007

• Lozincile, cîntecele şi simbolurile Revoluţiei au rămas în memoria braşovenilor

Astăzi, cînd vorbim de Revoluţie, folosim ghilimelele. Nimeni nu mai crede că acel decembrie însîngerat din 1989 n-a avut loc fără un scenariu prealabil. Mai mult sau mai puţin dirijată, Revoluţia s-a făcut cu oameni. Iar sentimentele lor n-au fost false. S-a pus la îndoială şi spontaneitatea revoltei. De parcă în stradă ne-ar fi scos vreun decret sau o persoană anume. Manipulaţi sau nu, am trăit cu sinceritate dorinţa de libertate. Străzile Braşovului au răsunat de aceleaşi scandări, aceleaşi cîntece, acelaşi „Tatăl Nostru“, acelaşi „Deşteaptă-te, române!“ ca şi în restul ţării. Versuri pe care nimeni nu poate să le uite.

„Nu puteţi merge aşa, fără steag“

Încă din 19 decembrie, cîţiva muncitori de la Steagu’ au vrut să iasă în stradă. Dar adevăratul moment al Revoluţiei avea să se declanşeze în 21, cînd primii revoluţionari, muncitorii de la ICA Ghimbav, au invadat străzile oraşului. Braşovenii vorbeau deja între ei despre veştile năucitoare de la Timişoara. Că Ceauşescu a dat ordin să se tragă în oameni nevinovaţi, că ar fi mii de morţi. Europa Liberă ne ţinea la curent cu măcelul din Banat şi-i îndemna pe români la curaj şi solidaritate. Cînd au ajuns în centrul Braşovului, pe la prînz, muncitorii de la ICA aveau un singur steag. „Îmi amintesc că, pe strada Alexandru Ioan Cuza, o femeie ne-a spus de la balcon: «Nu puteţi merge aşa, fără steag», şi ne-a dat un tricolor. Cu stemă“, povesteşte Ioan Demi, liderul Sindicatului ICA Ghimbav. Ce scandau primii revoluţionari braşoveni? Aceleaşi lozinci care s-au auzit în toată ţara: „Jos comunismul!“, „Ti-mi-şoa-ra!“, „Ieri în Timişoara, Mîine-n toată ţara!“, „Noi muncim, Trăim în frig!“, „Păcat, păcat, De sîngele vărsat!“.

„Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!“

În dimineaţa lui 22 decembrie, înainte să se anunţe aşa-zisa sinucidere a generalului Milea, centrul Braşovului era plin de demonstranţi care strigau: „Veniţi cu noi!“, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!“, „Jos comunismul!“, „Jos Ceauşescu!“, „Jos tiranul!“, „Jos cizmarul!“. În toate întreprinderile braşovene, oamenii s-au strîns în grupuri, comentînd, şi au pornit către sediul Judeţenei de Partid scandînd aceleaşi lozinci: „Moarte dictatorului!“, „Uniţi-vă cu noi!“, „Şi voi sînteţi români!“, „Jos dinastia!“, „Nu plecăm acasă, Morţii nu ne lasă!“, „Noi sîntem poporul, Jos cu dictatorul!“, „Ceauşescu, nu uita, Va veni şi ziua ta!“, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!“. Televiziunea a început să transmită în direct cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu de la Marea Adunare Populară din Piaţa Republicii din Capitală. Potrivit indicaţiilor, la sediul comitetului de partid şi în birouri toată lumea trebuia să privească la televizor, iar în secţiile de producţie, muncitorii să asculte transmisiunea radio, preluată prin staţii de amplificare.

„Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!“

În mijlocul discursului, a explodat o petardă şi mulţimea a început să se agite. Ceauşescu nu a mai putut stăpîni masa de oameni revoltaţi şi a fugit. Acesta a fost momentul zero al Revoluţiei. Braşovenii au înţeles şi ei că dictatura a căzut. Au scos televizoare pe geam, ca aceia care protestau în stradă să urmărească ce se întîmplă la Bucureşti. Lozincile au început să fie strigate cu şi mai multă însufleţire: „Libertate!“, „Trăiască, trăiască, trăiască să trăiască, Ardealul, Moldova şi Ţara Românească!“, „Ceauşescu judecat pentru morţii din Banat!“, „Trăiască România!“, „Vrem arestaţii!“, „Vrem alegeri libere!“. Dar cel mai des se putea auzi pe străzile Braşovului acel „Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!“, refrenul care a rămas simbolul Revoluţiei Române şi pe care nimeni n-a putut să-l uite. De pe drapelele tricolore au fost smulse stemele României Socialiste. Ideea s-a propagat în toată ţara. Steagul găurit a devenit un alt simbol al Revoluţiei, promovat în toate imaginile care ne-au rămas de atunci. La fel şi cele două degete ridicate spre cer, „V“-ul victoriei.

„Soldaţi, soldaţi, Pe cine apăraţi?“

Deşi exista întotdeauna o persoană care dădea tonul intonărilor colective, acestea păreau că vin spontan, firesc, din piepturile tuturor. Seara, cînd trasoarele luminau cerul oraşului, cînd a început să crească numărul victimelor, cînd Braşovul era în război, alte sloganuri au apărut pe buzele revoluţionarilor: „Libertate, te iubim, ori învingem ori murim!“, „Luptăm, murim, dar liberi vrem să fim!”; „Nu ne este frică!”, „Ceauşescu judecat, Pentru sîngele vărsat!“, „Noi de-aicea nu plecăm, Nu plecăm acasă, Pînă nu vom cîştiga libertatea noastră!“. Se striga către soldaţii care aşteptau speriaţi ordinele. În faţa puştilor armate, demonstranţii scandau: „Nu trageţi în popor!“, „Soldaţi, soldaţi, Pe cine apăraţi?“, „Şi voi aveţi părinţi!“, „Şi voi sînteţi români!“, „Solidaritate!“, „Sîntem gata să murim!“, „Dreptate şi frăţie!“, „Fără violenţă!“, ca în final, odată cu trecerea forţelor armate de partea revoluţionarilor, aceştia să explodeze în strigăte de bucurie: „Armata e cu noi!“.

„Tatăl Nostru“

Nu numai lozinci se auzeau, ci şi huiduieli şi cîntece. Dacă în 1987, la 15 noiembrie, „Deşteaptă-te, române!“ devenise cîntecul interzis care îi însufleţise pe braşoveni pe parcursul revoltei, în decembrie 1989, s-a transformat în imn al Revoluţiei. Se cînta în toată ţara, chiar dacă majoritatea participanţilor nu ştiau mai mult de o strofă. „Deşteaptă-te, române!“ a fost chemarea la luptă, la libertate. S-a cîntat şi jucat „Hora Unirii“. De la primele grupuri care au ieşit în stradă pînă la ultimele baricade, „Tatăl Nostru“ a fost spus în cor de întreaga suflare. Miile de braşoveni îngenuncheau în intersecţii, cu lumînări aprinse şi se rugau pentru sufletele morţilor şi izbînda Revoluţiei. Au apărut şi preoţi care îi binecuvîntau pe luptători.
Dar, în tot acest timp, se trăgea, haosul, spaima coborîseră peste braşoveni. Cînd Mircea Dinescu a apărut la televizor cu celebra frază „Dumnezeu şi-a întors faţa către români”, purta brasardă tricoloră. „Puneţi-vă brasarde!“, se spunea peste tot. Cînd au fost prinşi primii spioni, trădători, terorişti purtînd acelaşi însemn, s-a trecut la brasarde albe, dar şi acestea au început să fie folosite de securişti. În final, s-a spus „Daţi jos brasardele!“.

„La al XV-lea congres, Patru ani de la deces!“

Zilele însîngerate ale acelui decembrie au fost presărate şi cu lozinci satirice. S-a scandat vechea strigătură comunistă „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!“. Braşovenii înfigeau aluziv pere în copacii desfrunziţi din faţa actualei Prefecturi, fost spaţiu interzis, parodiind astfel remarca lui Ceauşescu de la discursul din 21 decembrie: „Comunismul o să cadă cînd o să facă plopul pere şi răchita micşunele“. Alţii aduceau cruci de lemn de care atîrnaseră cizme, simbolul meseriei dictatorului. Se ardeau portretele lui Ceauşescu şi carnetele de partid. Bucuroşi că reuşiseră să-l pună pe fugă, revoluţionarii compuneau ad-hoc epigrame: „A plecat din Scorniceşti, Să repare ghete, Şi-a ajuns în Bucureşti, Ca să dea decrete“. Lui Ceauşescu i se adresau strigături acuzatoare: „Ceauşescu, Anul Nou, Îl va face în cavou!“, „Ceauşescu şi soţia, Ne-au distrus copilăria!“, „Ceauşescu, porc bătrîn, Nu eşti bun nici de Crăciun!“ sau, invers, „Ceauşescu, de Crăciun, Este porcul cel mai bun!“, „Ceauşescu, cine eşti? Criminal din Scorniceşti!“, „Vrem carne de Crăciun, nu conducător nebun!“, „La al XV-lea congres, Patru ani de la deces!“.

„Vom muri, şi vom fi liberi!“

Pe ziduri, au apărut inscripţii. Mulţi ani, s-a putut citi: „Ceauşescu-Dracula“, „Trăiască România liberă!“, „Să moară dictatorul!“, „Asasinii!“. S-au desenat secera şi ciocanul tăiate de X-uri imense.
În Bucureşti, alte inscripţii care au făcut istorie: „De Crăciun ne-am luat porţia de libertate“, „Adevărul ne va face liberi“, „Unde sînt teroriştii?“, „Românii nu sînt laşi”, „Nu mai vrem să curgă sînge”, „Vom muri, şi vom fi liberi“, „Dreptate, ochii plînşi cer să te vadă“. În zilele următoare, un alt cîntec al Revoluţiei avea să fie învăţat şi fredonat de braşoveni. „Nopţi“, cunoscut totuşi sub numele „Doamne, vino, Doamne“, cîntat de Valeriu Sterian, a devenit cîntecul care, an de an, ne aminteşte durerea şi bucuria din decembrie 1989. În prima zi de Crăciun, Ceauşeştii au fost executaţi. Românii au amuţit. Războiul se încheiase, regimul fusese răsturnat. Crăciunul a fost un amestec de tristeţe şi bucurie. Cu înmormîntări şi lacrimi. Dar şi cu speranţe mari. Viaţa tuturor se schimbase. Furată sau cîştigată, Revoluţia trecuse. „România a redevenit liberă“. Aşa se încheie cîntecul.

Strigăturile comunismului

• Pînă la Revoluţie, românilor li s-au impus altfel de lozinci. La fiecare defilare sau vizită oficială, demonstranţii erau instruiţi ce şi cînd trebuie să strige. „Exista cîte un responsabil pentru fiecare rînd şi unul pentru fiecare coloană, care dădeau tonul strigăturilor. Eu am centralizatorul acestor lozinci pentru Braşov. Am găsit lista cu cele 43 de lozinci şi modul cum erau repartizate fiecărei întreprinderi braşovene. Hîrtia era pe biroul unui securist, în 22 decembrie, cînd am pătruns în sediu. El tocmai ieşea îmbrăcat civil, iar uniforma o aruncase sub birou“, îşi aminteşte Octav Bjoza, preşedintele AFDPR Braşov. În 21 decembrie, conform obiceiului, oamenii au fost aduşi la mitingul din faţa Palatului cu cîteva ore mai devreme, purtînd portretele Ceauşeştilor, tricolorul, steagul roşu cu secera şi ciocanul şi panouri cu lozincile: „Condamnăm cu fermitate trădătorii şi vînzătorii de ţară!“, „Să înceteze manifestările şoviniste ale cercurilor străine!“, „România a ales, Socialism, pace, progres!“, „Trăiască şi înflorească Republica Socialistă România“, „Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în jurul partidului şi al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!“, Oamenii fuseseră instruiţi să scandeze: „PCR, Bastionul păcii e!“, „Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu-România!“, „Ceauşescu şi poporul!“, Ceauşescu-Pace!“.

Filmele Revoluţiei

• Imaginile Revoluţiei au rămas imprimate pe casete video şi audio. Fragmente din luptele dramatice, mitingul din 22 decembrie, ultimul discurs al dictatorului, procesul Ceauşeştilor circulă liber pe Internet. Revoluţia însăşi a fost filmată de actualul magnat de presă Adrian Sârbu. Se spune că a făcut o avere din vînzarea acestor imagini în străinătate. Marile trusturi de presă, NBC, BBC, CNN, canalul Arte, TF1, au realizat ulterior documentare despre Ceauşescu, comunismul din România şi revolta din 1989. Dar Revoluţia a fost subiect de inspiraţie şi pentru mulţi cineaşti români. În 1991, a apărut producţia lui Lucian Pintilie „Piaţa Universităţii - România“, un documentar zguduitor care pornea de la evenimentele din decembrie ’89. Doi ani mai tîrziu, se lansa filmul „Vulpe-vînător“, iar în 1996 „Stare de fapt“. Tot cu tema Revoluţiei au fost şi peliculele: „Prea tîrziu“, realizat de Lucian Pintilie în 1996, „Point Zero“ (1996) şi „15“ (2005), în regia lui Sergiu Nicolaescu. Anul 2006 a adus pe marile ecrane trei filme reuşite în care Revoluţia este abordată diferit: „Hîrtia va fi albastră“, al lui Radu Muntean, „Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii“, al lui Cătălin Mitulescu şi „A fost sau n-a fost?“, ultimul film al lui Corneliu Porumboiu.

21-22, Cine-a tras în noi?

• Au murit în timpul Revoluţiei 1.104 oameni, din care 543 la Bucureşti şi 68 la Braşov. Numărul real poate fi mult mai mare. Înainte de 22 decembrie, ziua în care Ceauşescu a abandonat puterea, au fost ucişi 162 de oameni, dintre care 73 la Timişoara. Pe toată desfăşurarea evenimentelor au fost rănite 3.352 de persoane, dintre care 1.879 în capitală. Ministerul Apărării Naţionale a avut 260 de morţi şi 545 de răniţi, Ministerul de Interne, 65 de morţi şi 73 de răniţi. Conform parchetelor militare şi celorlalte instituţii implicate în anchetarea evenimentelor de atunci, MApN a făcut 33 de morţi şi 648 de răniţi, iar Ministerul de Interne, 63 de morţi şi 46 de răniţi.

Impostori au fost, impostori sînt încă

• Octav Bjoza, participant activ la luptele din Braşov, a preferat să renunţe la statutul de revoluţionar. „Cînd am văzut cine se erijează în revoluţionar, mi-am rupt dosarul şi l-am aruncat la primul coş de gunoi. Cu cît ne îndepărtăm mai mult de 1989, cu atît apar mai mulţi falşi revoluţionari, impostori care devin agresivi şi au ajuns să verifice ei dosare de colaborare cu Securitatea“, crede fostul deţinut politic. Dacă în primii ani de după Revoluţie, lista revoluţionarilor braşoveni nu depăşea 200 de persoane, azi sînt peste o mie. Mulţi din aşa-zişii luptători participanţi au primit certificate de remarcaţi, în baza cărora, şi a legii „recunoştinţei“, primesc lunar indemnizaţii de zeci de ori mai mari ca ale foştilor deţinuţi politici şi beneficiază de multe alte facilităţi. Pe parcursul acestui an, „remarcaţii“ au primit retroactiv din 2004, cînd a fost promulgată legea, sume între 200 şi 300 de milioane de lei vechi de la bugetul statului, reprezentînd indemnizaţiile restante.

„Voi aţi tras în noi“

• Documentarul tv „Voi aţi tras în noi“, realizat de ziarista Maria Petraşcu, film care a fost distins în 2005 cu Premiul de Excelenţă din partea Asociaţiei Timişoara, a fost postat şi poate fi văzut pe YouTube sau poate fi accesat pe: http://eroiinumor.blogspot.com/2007/12/brasovul-revolutionar.html

Nopţi

• Muzică, text şi interpretare: Valeriu Sterian
„A fost ora 23. Buletin de ştiri - Bucureşti. Începută la Timişoara, printr-o demonstraţie paşnică, reprimată brutal de autorităţi prin forţele de securitate, Revoluţia românilor s-a întins rapid în întreaga ţară. Armata a trecut de partea populaţiei. Pe străzile din Timişoara, Sibiu, Braşov, Bucureşti şi alte oraşe, numărul tinerilor morţi şi răniţi în lupta pentru libertate continuă să crească.

Doamne, vino, Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
Doamne, vino, Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gîndesc
Şi pe voi
Acolo vă zăresc
Sînt nopţi pline de groază pentru mine, în război,
Sînt nopţi de basm acolo, la voi.
Şi, Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar?
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sînt nopţi pline de groază
Cînd teamă mi-e să simt,
Sînt nopţi de basm de care nu mai ştiu.

Doamne, vino, Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
Doamne, vino, Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce vă gîndiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plînge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sînge
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sînt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormînt.

Doamne, vino, Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
Doamne, vino, Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Bucureşti: Revoluţia românilor a învins. După 25 de ani de teroare, dictatura Ceauşescu a fost răsturnată. România a redevenit liberă.

... să vezi ce-a mai rămas din oameni.“

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: