În mod normal, sărbătorile ar trebui să fie două zile de Crăciun și alte două de Revelion. Nu și la noi. La noi, sărbătorile încep undeva în jur de 15 decembrie și se sfîrșesc după 15 ianuarie, după ce-i serbăm pe toți cei cu nume de Ion sau de Vasile. Deși, teoretic, mai sînt cinci zile pline de lucru, prin mai toate birourile cam bate vîntul. Fiecare își face cumpărăturile pentru Moș, se pregătește pentru microrevelionul firmei sau al instituției și lasă ce ar fi fost de făcut zilele acestea pentru la anul.
Se calculează eventualele prime. Bineînțeles, acolo unde este cazul. Se trimit felicitările de Crăciun. Se achită datoriile (cine poate). În mod normal, ar trebui să se facă bilanțuri ale anului care a trecut. Pînă și acestea sînt amînate pentru anul viitor, odată cu planurile pentru 2008. Culmea este că nimeni nu se miră de acest lucru. Sînt într-atît de împămîntenite aceste obiceiuri, încît ciudat devine să te întrebi de ce este așa.
Se caută brazi. Se aleg cadouri. Se decorează birouri. Practic, totul îngheață preț de o lună. Ridicarea unui aviz sau a unei autorizații este o aventură la care puțini se încumetă în această perioadă. Eventual, cei disperați, dispuși să-și asume bombănelile celor deranjați din vacanța extinsă. Mult mai importante sînt rezolvarea, pe ultima sută de metri, a locului unde se face Revelionul sau o cazare pentru vreun șef de la București, care s-a trezit tocmai acum că vrea vacanță în Poiană, unde locurile s-au ocupat de luna trecută. Se taie porcul. Bineînțeles fără să fie împușcat sau electrocutat. Se face pomana lui. La birou. Se cheltuiesc ultimii bani din bugetul instituției pentru a nu-i pierde. E suficientă factura, marfa sau serviciile fiind reportate și ele pe anul viitor. Nu de alta, dar n-ar avea nici măcar cine să le recepționeze: cel responsabil și-a luat cîteva zile de concediu, de săptămîna trecută, nefiind suficient de odihnit pentru ceea ce urmează în luna de vacanță extinsă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!