După ce au mediatizat în fel și chip modul în care cetățenii pot reclama pe o linie specială faptele de corupție, bilanțul pîrîciunilor nu este tocmai spectaculos. NU da șpagă ! nu a fost ales tocmai sloganul anului și nici nu pare să fi făcut prea mulți adepți în rîndul românilor, care în sondaje recunosc - doi din trei - că ar da șpagă să-și rezolve o problemă și că acest lucru este o practică curentă în țara noastră. Cu toate acestea, au fost sute de persoane care în acești doi ani au sunat semnalînd diverse fapte de corupție. Rezultatul pîrîciunilor este de-a dreptul penibil. După doi ani, tot ce s-a reușit concret a fost condamnarea a doi polițiști brașoveni care și-au ales prost persoanele cărora să le ceară șpagă. În rest, pauză. Nimic. De fapt, sînt ceva dosare în cercetare. Mă întreb, după un asemenea bilanț, cine mai este interesat să semnaleze vreo faptă de corupție. Și mă mai întreb ce au oamenii ăia de la Uniunea Europeană cu noi de ne tot critică că nu înregistrăm progrese în lupta anticorupție. Cum pot spune asta cînd avem rezultate atît de palpabile? Cum care? Agenții de circulație brașoveni prinși în flagrant! Și nu numai ei. Inclusiv ministrul justiției demisionează și se pune la dispoziția justiției pentru cercetări privind corupția. În ce țară se mai întîmplă una ca asta? Nicăieri. Păi ș-atunci tot pe noi ne critică? Nu-i tocmai corect.
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
