Domnul ministru Varujan n-a putut bate ieri cu pumnul în masă la Bruxelles, pentru a susține pohta șefului său de partid și guvern în menținerea taxei de primă înmatriculare. Nu neapărat din datorie, ci de frică. Dar nici n-a putut să-l trădeze pe Tăriceanu, și să anuleze taxa. Nu neapărat din datorie, ci tot de frică. Pînă la urmă, cam asta a fost drama pe care a trăit-o ieri micul ministru peste finanțele zdrențuite ale României: cum să aleagă cuțitul cu care cineva îi va tăia punguțele. Punguțele cu bani. Dacă refuza categoric discuția despre anularea taxei de primă înmatriculare, România urma să fie pedepsită cu vîrf și îndesat de UE. Dincolo de procesul în sine de la Curtea Europeană de Justiție, ar urma pierderi financiare greu de cuantificat. Dacă accepta însă să renunțe la taxa incriminată prin Tratatul CE, urma să-și piardă capul în țară. Întîi, pentru că anula o sursă considerabilă de bani la vistieria națională, dar mai ales pentru că lovea în afacerile băieților de casă de la curtea lui Tăriceanu.
Așa că, în maniera tipic românească (sau armenească?), domnul Varujan a scăldat-o. Pentru Bruxelles, va face o lege nouă. Care, zice domnia sa, va reduce semnificativ taxa, va redefini noțiunea de uzat și nou și, chiar, va da posibilitatea proprietarilor să conteste categoria de încadrare a mașinii. Cum s-ar traduce asta la București? Semnificativ poate însemna și... 17 lei. Cu atît s-au mărit alocațiile pentru copii, iar Guvernul a vorbit despre o majorare semnificativă. Uzat ar putea însemna și o superlimuzină rulată un an, cîtă vreme nu este Citroen nou, de la dealerul Tăriceanu. Cît privește contestațiile, în justiția domnului Chiuariu, sigur se vor naște moarte. Ca și legea taxei de păcălit Bruxelles-ul.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
