Dacă guvernatorul Băncii Naționale a României, așa cum îl știm, calm, rațional, echilibrat și niciodată inutil prăpăstios, a ajuns să tragă serioase semnale de alarmă, și asta de două ori într-o săptămînă, înseamnă că e de rău. Iar răul economic preconizat, care va lovi direct în viețile noastre, este, la drept vorbind, mai mare decît răul isteriei antiromânești din Italia.
Ceea ce ar trebui să ne dea de gîndit, chiar să ne sperie, nu sînt gogomăniile incalificabile ale ministrului de externe despre deportarea în deșert a infractorilor români. Ci anunțul făcut de guvernatorul Mugur Isărescu care a spus că rata inflației va fi de 5,7% în acest an, cu 1,8 puncte procentuale peste nivelul de 3,9% estimat în august pentru finele anului. Iar această prognoză a băncii centrale este realistă, doar în măsura în care leul nu se mai depreciază semnificativ față de euro. Adică, lucrurile ar putea sta chiar mai rău.
Și stau, probabil, din moment ce, tot ieri, agenția de evaluare financiară Standard & Poors (S&P) a redus perspectiva ratingului României de la stabil la negativ din cauza adîncirii dezechilibrelor externe.
Ce înseamnă toate aceste vorbe și cifre? Chiar și cei care nu stăpînesc instrumentele economice au învățat ani la rînd pe pielea lor ce aduce inflația și descalificarea ratingului de țară. Înseamnă neîncredere din partea investitorilor, înseamnă mai puține locuri de muncă, înseamnă scumpiri, înseamnă dobînzi mai mari și condiții mai dure la credite oferite de bănci, înseamnă, într-un cuvînt, foame, sărăcie și șomaj. Și asta, chiar în pragul unui an plin electoral care va adînci populismul guvernamental, prin cheltuieli publice nesocotite și stoarcerea pînă la os a economiei.
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
