Foștii deținuți politic, veteranii de război și participanții la mișcarea 15 noiembrie 1987 consideră sfidătoare indemnizațiile uriașe acordate prin Legea recunoștinței remarcaților în Revoluție
Monitorul Expres a dezvăluit în ziarul de vineri sumele uriașe care au început să intre de cîteva luni bune în conturile primilor peste o sută de brașoveni care beneficiază, ca remarcați, așa cum li se spune pe certificate, de Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989. Sumele primite ca indemnizație pentru acești eroi cu certificat sfidează revoltător suferințele și curajul adevăraților eroi ai națiunii, așa cum sînt foștii deținuți politic, supraviețuitorii războaielor sau participanții la Revolta din 15 noiembrie 1987. Amintim că, în afară de răniți și de urmașii celor uciși în zilele de decembrie 89, cărora li se cuvine compensația, alte mii de remarcați din toată țara primesc odată cu prima indemnizație și sume de 200 sau 300 de milioane de lei vechi, cuantumul plății retroactive din 2004, an în care ar fi trebuit să fie aplicată Legea recunoștinței. Iar indemnizațiile lunare pentru un remarcat înseamnă sume de peste 25 de milioane de lei vechi pe care acești pretinși luptători le vor primi pînă la sfîșitul vieții, indexate la creșterea salariului mediu brut, bonus la salariile sau pensiile pe care le au. Cît de morală este o lege care acordă atîția bani unor oameni care au participat, sau nu, la Revoluție în stradă și au scăpat fără nicio zgîrietură, în comparație cu alte categorii de români care au suferit pentru curajul lor: cei care au fost mutilați în război, cei cărora Securitatea nu numai că le-a furat tinerețea și le-a mutilat trupurile, dar le-a interzis timp de zeci de ani drepturile cetățenești, sau cei care, ieșind în stradă în 1987, s-au ales cu torturi, deportări și boli incurabile căpătate din experimentele Securității?
Gravă ofensă la adresa foștilor deținuți politic
Apariția acestei așa-zise legi a «recunoștinței» a constituit o gravă ofensă la adresa foștilor deținuți politic. Dacă este să ne referim numai la aspectul material, și noi am avut o lege așa-zis reparatorie. Însă drepturile bănești sînt incomparabil mai mici față de drepturile «remarcaților», explică Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Brașov. Un exemplu poate fi relevant. Un țăran din Lisa, Dumitru Moldovan, împușcat în anul 1952 de Securitate în picior și în abdomen, primește astăzi 10 milioane de lei vechi lunar. Cîte un milion de lei pentru fiecare an greu de detenție petrecut în lagărele și închisorile comuniste. În afara acestei indemnizații, omul nu are alt venit, pentru că nu a fost CAP-ist și a urît colectivizarea, spune Octav Bjoza. Dumitru Moldovan a trebuit să-și dovedească toată pedeapsa și tot chinul, pentru a primi legitimația de fost deținut politic. Asta, în timp ce un luptător la Revoluție, remarcat cum li se spune pe noile certificate, care poate nici n-a ieșit pe balcon în zilele alea, dar a găsit doi-trei prieteni care să spună că l-au văzut pe baricade, la fel ca ilegaliștii comuniști din `44, poate avea un venit mediu lunar de cîteva zeci de milioane de lei vechi. Acestea sînt sume acordate de un Parlament care a dat dovadă, în momentul adoptării legii «recunoștinței», de o crasă ignoranță sau de sfidare, prin faptul că nu a luat în calcul că există mai multe tipuri de suferințe și mai multe tipuri de merite, și nu a considerat necesar să ierarhizeze cumva, cît de cît echitabil, reparațiile acordate. Este o dovadă de sfidare a suferinței noastre, a foștilor deținuți politic, care nu numai că ne-am pierdut tinerețea și sănătatea în închisori, dar ni s-au interzis drepturi civile și la ieșirea din închisoare, pentru zeci de ani, consideră liderul foștilor deținuți politic din Brașov. Legea recunoștinței a fost votată pentru ei, pentru că în Parlament erau și revoluționari, și gura lor trebuia astupată. Iar altfel decît prin mijloacele comuniste, acest lucru nu se putea face, consideră Octav Bjoza.
Nu am nimic cu urmașii sau răniții!
Președintele AFDPR Brașov spune că dintre toți participanții la Revoluția din decembrie, singurii îndreptățiți să primească indemnizații sînt urmașii eroilor martiri și răniții. Nu am nimic împotriva urmașilor celor decedați ori a răniților, pentru că nu poți contoriza viața sau sănătatea unui om. Pentru ei, am un mare respect, cu excepția celor care au fost zgîriați la nas, cot sau genunchi, iar aceștia se știu ei foarte bine cine sînt. Restul participanților la Revoluție merită doar onoruri, nu sute de milioane de lei, spații comerciale și terenuri. Noi avem foști deținuți politic care se judecă de mai bine de zece ani pentru terenurile pe care și le revendică și care le-au fost confiscate de comuniști, și tot n-au cîștigat un bun care le aparținea de fapt și de drept, a mai adăugat Octav Bjoza, care le contestă multor remarcați la Revoluție această calitate.
Veteranii primesc maximum 3,5 milioane lei vechi
Veteranii de război se consideră și ei nedreptățiți și sfidați de Legea recunoștinței. Potrivit lui Virgil Oancea (foto medalion), locotenent-colonel în rezervă, președintele Uniunii Veteranilor de Război - Filiala Brașov, guvernul actual caută să-și protejeze susținătorii, la fel cum au făcut-o de altfel toate guvernele de pînă acum, iar comparația între drepturile revoluționarilor și drepturile veteranilor de război, văduvelor de război și a văduvelor veteranilor de război este de-a dreptul sfidătoare. Virgil Oancea, bunăoară, primește un milion de lei/ lună ca veteran de război, și asta din 1994, ultima indexare fiind acum zece ani, spune el. Calculul este diferit, de la caz la caz, și depinde în primul rînd de gradul beneficiarului și de faptele de eroism de pe front. Pentru un veteran cu cea mai înaltă distincție a României, și cu grad de general, indemnizația este undeva la 3,5 milioane lei vechi pe lună. În cazul văduvelor de veterani, alocația se înjumătățește. Majoritatea văduvelor din Brașov primesc aproximativ 700 - 800 mii lei vechi pe lună. Văduvele de război primesc o indemnizație ceva mai mare, dar nu semnificativ mai mare decît a celorlalte văduve. Dacă este să fac o comparație, aș considera că un veteran de război este ca un fost deținut politic, pentru că amîndoi au înfruntat moartea și au rămas, nu de puține ori, marcați pe viață. La fel, consider că sînt îndreptățiți să primească despăgubiri foștii deținuții politic, urmașii eroilor, văduvele și răniții, indiferent că a fost război, comunism sau revoluție. Însă diferența între compensațiile acestor categorii este imorală, a declarat Virgil Oancea, care consideră că legile astea persecută oamenii care au făcut închisoare politică și pe cei care au fost pe front, plus că numărul de carnete de revoluționar este mult mai mare decît numărul de revoluționari.
Vinovați sînt cei care dau, nu cei care cer
Luptătorii brașoveni de la Asociația 15 Noiembrie 1987 consideră că adevărații vinovați de această lege imorală nu sînt cei care se slujesc de ea, ci cei care au adoptat-o.
Noi sîntem supărați că nu sîntem pe aceeași palier cu ei, ca și recunoaștere a meritelor. Noi sîntem asimilați foștilor deținuți politic, adică avem o pensie de 1,5 milioane lei, în medie, loc de veci, o serie de scutiri și medicamente gratuite, cu toate că această ultimă prevedere nici nu se respectă. Vinovații nu sînt cei care cer beneficii, ci cei care dau. Statul român ar fi trebuit să fie echidistant. După ani de detenție, un fost deținut politic ia un milion pe lună pentru fiecare an de temniță, în timp ce pensia unui ofițer de securitate, care poate chiar l-a băgat acolo, e de 30 de milioane pe lună sau chiar mai mult. La fel, aceste discriminări între foștii deținuți politic, revoluționari, veterani. Lucruri de acest gen sînt o dovadă de lipsă de respect, crede Florin Postolachi (foto medalion), președintele Asociației 15 Noiembrie 1987.
Inițiativă contra nedreptelor decalaje
Consilierii locali PD vor să inițieze un proiect de lege care să reducă din decalajele reparațiilor materiale acordate diferitelor categorii de persoane care au suferit din cauza războiului sau a regimului comunist, în comparație cu cele ale remarcaților în Revoluție. Venim cu propunerea ca și cei care au participat la evenimentele de la 15 noiembrie 1987, de pildă, să beneficieze de aceeași recompensă și aceeași recunoaștere a meritelor ca și participanții la evenimentele din `89. Cei de la 15 Noiembrie au cel puțin același merit, pentru că ei au făcut primul pas și au deschis calea evenimentelor din `89. De asemenea, curajul foștilor deținuți politic a fost mult mai mare decît al tuturor revoluționarilor, într-o vreme în care sistemul de represiune era mult mai dur, iar represaliile se răsfrîngeau capital asupra întregii familii, spune consilierul local Laura Ștefănescu. Potrivit colegului ei, Ladislau Hathazi, propunerea de act normativ va fi înaintată conducerii centrale a PD, prin parlamentarii PD de Brașov, urmînd ca aceasta să ajungă în cele din urmă la Guvern. În acest context, Hathazi a amintit că există și remarcați care nu au fost niciodată la Revoluție, cu toate că au certificate și primesc indemnizația. Un exemplu clar, cu care puteți să mă citați, este cel al lui Vasile Bran, care a obținut certificatul în baza depozițiilor unor martori, cu toate că nu a participat la evenimente, a declarat Hathazi. Fostul parlamentar Vasile Bran nu a putut fi contactat pînă la ora închiderii ediției.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!