111 milioane de euro sînt bani. E o sumă mare pentru investiții. Și pentru cel care le dirijează și alege firmele care vor executa aceste lucrări. 111 milioane de euro investiții nu ieftinesc apa pentru cetățean. El plătește metrul cub la fel de scump ca și pînă la accesarea grantului. Suma de mai sus ar fi putut fi accesată și folosită. Condiția era ca șeful județului să cadă la pace cu șeful municipiului și să accepte procentul care a fost negociat, de 42% pentru fiecare dintre cele două instituții. Misiunea se pare că a fost imposibilă și irealizabilă. Motivele contează astăzi mai puțin, dar principalul pare să fie orgoliul. Norocul face ca acești bani să nu fie vitali pentru cei care locuiesc în municipiu. Ceilalți, din păcate, vor trebui să aștepte alte posibilități de finanțare. Nu prea pot face mai mult de atît. Pot să-l întrebe pe cel care le păstorește administrativ și vremelnic destinele de ce mai trebuie să aștepte cu apa. Nu vor afla mare lucru. Eventual varianta că de vină este cel de la oraș. Nu cred că i se va sufla vreun cuvînt despre comisia parlamentară care a lucrat pe acest subiect, sau despre țeapa trasă mediatorului conflictului, care s-a nimerit să fie tocmai ministrul mediului. Acestea vor fi informații omise din panoplia explicațiilor. Trist este faptul că interese meschine primează în fața celor generale. Într-o democrație normală, societatea civilă ar fi reacționat pînă acum cu o asemenea violență, încît vinovatul pentru această situație ar fi fost trimis de mult acasă. Nu la următoarele alegeri. Acum și fără discuție. Din păcate, mai avem pînă vom ajunge în acea democrație, iar protagoniștii de astăzi vor fi probabil atunci amintiri. Și tot pe atunci toți locuitorii județului Brașov vor avea, probabil, apă.
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
