Am trăit să aud un reprezentant al Ministerului Învățămîntului care să constate și să declare că programa unui școlar este mult prea încărcată, iar șase ore pe zi este mult prea mult pentru elev. Sperînd că nu a fost doar un moment de rătăcire al oficialului guvernamental, nu pot decît să nădăjduiesc că acest lucru nu va rămîne o simplă constatare, ci chiar va avea urmări în reducerea presiunii inumane la care sînt supuși elevii de astăzi. Și noi am făcut școală și aveam, slavă Domnului, destule ore, mai ales că ne chemau și sîmbăta la clasă. Cu toate acestea, aveam timp să facem sport, să mergem la Palatul Pionierilor și să ne jucăm o grămadă. Nu este cazul actualilor elevi. Șase ore la clasă, teme, eventual meditații, somn și cu asta ziua s-a cam încheiat. M-am întrebat de multe ori cui folosește cantitatea imensă de informație îndesată în manualele copiilor mei. Cred că profesorilor care-și văd numele pe copertă. Nici măcar celor siliți să predea în goana calului atîta hectar de materie. Cu toate acestea, an de an, manualele au devenit mai stufoase și mai prețioase în exprimare. Există, spre exemplu, lecții la istorie unde elevul poate parcurge lecția doar cu dicționarul alături. Pentru a înțelege ce a vrut autorul să spună, nu pentru aprofundare. Simplificarea programei, reducerea numărului de ore de studiu, creșterea numărului orelor de sport, muzică, arte plastice sau discipline opționale gen artă culinară, amenajări interioare sau mai știu eu ce nu pot fi decît benefice.
Mă rog, acum, și sigur nu sînt singurul, ca, pînă la anul, cei din Ministerul Învățămîntului să-și însușească părerea colegei lor. Altfel...
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
