Neociocoismul

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 15.09.2007

Exacerbarea formalismului social este, mai mult ca oricînd, semnul timpului nostru, vremuri de exces şi excese politice şi negustoreşti. Nu e o noutate că politica şi negoţul au mers şi merg mînă-n mînă, ca o mănuşă. Prezentul arată însă că tandemul politică-negoţ a ajuns la cea mai şlefuită formă de activitate neproductivă. Mai mult ca oricînd, politica şi negoţul trăiesc şi se hrănesc din fructul valorilor rezultate din munca şi fapta creatoare a adevăraţilor producători şi salahori. Şi nu numai că trăiesc pe aceste spinări, dar această activitate formală a devenit modelul care seduce producătorul. Să fim sinceri! Ce-şi doreşte, chiar nerostit, o mamă din pătura truditorului pentru copilul ei? Gloria de a ajunge să nu mai muncească, iar pentru asta ar trebui să se facă politician. Sau patron. Sau cît mai şef, de orice fel. Percepţia largii majorităţi pentru orizontul de aspiraţie a ajuns chiar o schemă în care nu competenţa şi responsabilitatea duc la o carieră cu autoritate, ci acapararea autorităţii, a puterii de orice fel, prin orice mijloace, duce, prin lipsa de responsibilităţi şi efort, la avuţie, deci la realizarea totală. Fals sau adevărat, această mentalitate nu s-a născut din nimic. Prezentul, cum spuneam, abundă mai mult ca oricînd de exemple care dovedesc că incompetenţa se poate desfăta pe treapta cea mai înaltă, cu cea mai deplină autocraţie. Chiar dacă mai există oameni care pot sau îşi mai permit să preţuiască inteligent şi drept inteligenţa, creaţia autentică şi munca material producătoare, neociocoismul domină de fapt societatea noastră, ca motor al singurei industrii pe care o percepe: cea producătoare de ierarhii. Cu cît sînt capetele ciocoilor mai goale, cu atît mai oarbă şi înverşunată e setea lor de putere. Două reguli trebuie să deprindă ciocoiul ca să supravieţuiască în sistem. Unu: să facă totdeauna ca altul să asude, iar el să-l comande, umilindu-l în permanenţă pentru a-şi justifica rostul. Doi: Să-şi pupe în fund şeful pînă îl distruge.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Zbor nemaivăzut la Braşov

Articolul urm�tor

„Dacă trăia, nu-şi părăsea copilul“