Ziua Patriarhului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.E., 12.09.2007

* Dacă va fi IPS Daniel succesorul patriarhului Teoctist, sau IPS Teofan, ori IPS Bartolomeu Anania, ori alt hărăzit înaltului scaun al Bisericii Ortodoxe Române, numai Dumnezeu ştie *

Astăzi va fi ales, prin votul oamenilor şi voinţa Domnului, cel de al şaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Dacă alegerea ar mai depinde de legea nescrisă potrivit căreia mitropolitul Moldovei este succesorul la cîrma ortodoxiei româneşti, atunci urmaşul patriarhului Teoctist ar fi Înalt-Preasfinţitul Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Va reuşi însă IPS Daniel, prin votul lumesc, să domine influenţele din cadrul grupurilor în mîna cărora stau factorii de decizie şi să devină patriarh? Sau va ajunge pe scaunul patriarhal Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului, despre care s-a vorbit tot mai des zilele acestea că ar fi cel dorit. Sau IPS Teofan, mitropolitul Olteniei, va fi cel hărăzit acestui înalt scaun? Sau alt ierarh va fi alesul? Răspunsul la aceaste întrebări îl vom afla în această seară. Practic, scaunul patriarhal va fi ocupat de una dintre înaltele feţe bisericeşti care va reuşi să atragă cele mai multe voturi în cadrul Colegiului Electoral Bisericesc. Cei mai mulţi analişti spun că votul final va trebui să încline balanţa între mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, şi cel al Olteniei, IPS Teofan sau al Clujului, Bartolomeu Anania.

Calea lui Daniel sau calea lui Teofan?

Cu toate că, potrivit Statutului BOR, patriarh poate fi ales orice membru al Sinodului, în realitate există două grupări care îşi dispută viitorul drum al Bisericii Ortodoxe Române. Una îl are drept exponent pe IPS Daniel şi este asimilată aşa-numiţilor modernişti ecumenici, mai deschişi spre nou şi spre relaţiile cu întreaga creştinătate. Cealaltă grupare este în general reprezentată de conservatori şi tradiţionalişti şi reprezentantul cel mai puternic al ei este Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului. Dar tabăra lui Bartolomeu Anania a promovat un contracandidat redutabil. Astfel, Înalt-Preasfinţitului Daniel, un prelat tînăr, de 56 de ani, cunoscut pentru orizontul său spiritual şi pentru educaţia solidă dobîndită în Elveţia, i se opune IPS Teofan, mitropolitul Olteniei: un ierarh mai tînăr, şi el doctor în teologie, specializat în străinătate, la Paris. Fireşte, dacă Sfîntul Sinod îi va propune candidatura, însuşi IPS Bartolomeu Anania ar putea fi alesul final.

Primul moment al confruntării: scindarea Mitropoliei Ardealului

Rezultatul votului din adunarea extraordinară a Sfîntului Sinod va tranşa, într-un fel, o confruntare care există de ani de zile în BOR. Grupurile de influenţă au căutat în această perioadă să-şi consolideze poziţiile şi au acţionat în aşa fel încît să atragă cît mai mulţi simpatizanţi. Două momente indică forţa celor două grupări. Un prim astfel de moment a fost scindarea Mitropoliei Ardealului, la sfîrşitul anului 2005. După ce IPS Laurenţiu Streza a reuşit să devină mitropolit al Ardealului, susţinut fiind de IPS Daniel, mitropolitul Moldovei părea să fie în avantaj printre prelaţii din Ardeal, cu o influenţă considerabilă şi în acea zonă a României. De altfel, el îi fusese profesor lui Laurenţiu Streza la Institutul Ecumenic din Bossey, Elveţia, unde a predat în anii ’80. La scurt timp însă, la 4 noiembrie 2005, Sfîntul Sinod a propus împărţirea Mitropoliei Ardealului în două: Mitropolia Ardealului, în frunte cu IPS Laurenţiu Streza (care a păstrat doar eparhiile Sibiului şi cea aferentă zonei Covasna-Harghita), şi Mitropolia Transilvaniei de Nord (cu patru eparhii, a Clujului, a Albei Iulia, a Oradei şi a Maramureşului), în frunte cu IPS Bartolomeu Anania. Înscăunarea lui Anania ca mitropolit a diminuat forţa Înalt-Preasfinţitului Laurenţiu şi implicit a IPS Daniel, au spus voci din Biserică.

Momentul doi: schimbarea Statutului Bisericii

Cel de-al doilea moment hotărîtor pentru definirea raportului între cele două grupări l-a reprezentat modificarea Statutului BOR, la 18 ianuarie 2006. Pînă la această dată, desemnarea succesorului la scaunul patriarhal ţinea cont de cutuma că devin patriarhi mitropoliţii Moldovei. Obiceiul vine din 1859, atunci cînd, după Unire, sediul Mitropoliei a fost stabilit la Bucureşti. În compensaţie, s-a hotărît că mitropolitul de Moldova să devină „locum tenens“, adică să fie al doilea în ierarhie şi, automat, urmaş la scaun. Existenţa acestei legi nescrise ar fi dus la succesiunea clară a IPS Daniel, după ridicarea la ceruri a patriarhului Teoctist. La presiunea adversarilor IPS Daniel, Sinodul a modificat anul trecut Statutul, stabilind reguli noi şi clare pentru alegerea patriarhului. Astfel, candidaţii sînt propuşi mai întîi de membrii Sinodului. Apoi, succesorul este ales prin vot secret de Colegiul electoral - format din circa 180 de persoane, printre care membrii Sfîntului Sinod, membrii Adunării Naţionale Bisericeşti, dar şi decanii facultăţilor de profil, precum şi directorii seminarelor teologice din fiecare mitropolie, preoţi delegaţi ai consiliilor mitropolitane şi ai centrelor eparhiale. Această modalitate l-a aşezat pe IPS Daniel în acelaşi rînd cu orice alt candidat voit de Sfîntul Sinod la scaunul patriarhal.

O excepţie importantă în favoarea lui Daniel

Faptul că Sfintul Sinod a fost de acord ca IPS Daniel să fie patriarh interimar, imediat după trecerea la cele veşnice a patriarhului Teoctist, a fost un semn pentru unii analişti că balanţa ar putea înclina în favoarea mitropolitului Moldovei şi Bucovinei. Potrivit Statutului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, cel care asigură interimatul nu poate candida la alegerile pentru noul şef al Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, IPS Daniel a fost acceptat ca locotenent, iar acest lucru a fost posibil prin interpretarea Statutului: locotententul va demisiona în cazul în care va fi propus drept candidat, iar locul său va fi luat pe durata alegerilor, adică astăzi, de decanul de vîrstă în hirotonie, IPS Nicolae, mitropolitul Banatului.

Desemnarea candidaţilor

Alegerile se desfăşoară astăzi, şi tot astăzi trebuie încheiate. În deschiderea şedinţei extraordinare a Sfîntului Sinod, ce începe la ora 10.00. Locţiitorul de patriarh îl invită pe secretarul Sfîntului Sinod să facă apelul nominal şi pentru desemnarea ierarhului ce va prezida şedinţa. Acesta anunţă că desemnarea candidaţilor pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot se face prin vot secret de către Sfîntul Sinod, întrunit în şedinţă extraordinară. În această situaţie, Sfîntul Sinod este legal constituit cu prezenţa a două treimi din membrii săi şi hotărăşte cu votul majorităţii, adică jumătate plus unu din membrii prezenţi. De dimineaţă sînt propuşi de Sinod candidaţii. Şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului patriarh are loc în a doua parte a zilei, de la ora 17.00. Colegiul Electoral este format din circa 180 de persoane, toţi cu drept de vot. Devine primul candidat desemnat pentru scaunul patriarhal cel care a obţinut majoritatea. Dacă nici unul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea, în aceeaşi şedinţă se procedează la o nouă votare. Dacă nici de data aceasta nu s-a obţinut majoritatea, în aceeaşi şedinţă se repetă scrutinul pînă ce unul din candidaţi o obţine. În caz de paritate, decid sorţii. La încheierea lucrărilor colegiului, buletinele de vot se distrug prin ardere în prezenţa membrilor Colegiului electoral. Sfîntul Sinod se întruneşte în şedinţă la ora 19.00, pentru a valida alegerea noului patriarh al Biserici Ortodoxe Române. După ce succesorul este cercetat canonic şi este validat, numele său este comunicat autorităţilor de stat competente. În cazul în care alegerea nu va fi aprobată de Sfîntul Sinod, se va proceda la o nouă alegere, în termenul fixat de Sfîntul Sinod în acest scop.

IPS Daniel

IPS Daniel, pe numele de botez Dan-Ilie Ciobotea, s-a născut pe 22 iulie 1951, în judeţul Timiş. Ca un veritabil susţinător al curentului modernist, a absolvit Institutul Teologic Universitar din Sibiu, a obţinut doctorate la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, Facultatea Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau. De asemenea, a obţinut şi doctoratul în ştiinţe religioase la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umaniste din Strasbourg. Ce a frapat însă în devenirea ierarhului a fost ascensiunea fulminantă în ierarhia bisericească. A fost lector şi director adjunct la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveţia). Tuns în monahism în august 1987, călugărul Daniel a mai predat un an în Elveţia. De la Bossey, în 1988, s-a întors în ţară direct la Patriarhie, pe funcţia de consilier patriarhal şi director al sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic“, predînd în paralel la Institutul Teologic. Bucurîndu-se de înalta protecţie a patriarhului, pe care cei apropiaţi nu şi-o pot explica în totalitate sau o trec sub tăcere, călugărul Daniel a devenit imediat după Revoluţie, pe 4 martie 1990, episcop-vicar în Mitropolia Banatului. Această funcţie a fost o trambulină spre scaunul de mitropolit al Moldovei. Scaunul era liber din 1986, cînd a încetat din viaţă patriarhul Iustin Moisescu, iar mitropolitul de la Iaşi, Teoctist, i-a luat locul, în virtutea legii nescrise ce funcţiona în BOR.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: