Cruzime fără margini

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 11.09.2007

Credeam că e greu să ne mai poată mira peste măsură cinismul şi ipocrizia politicienilor. Nu pentru că nu ne-ar mai scîrbi cu fiecare dovadă nou afişată, ci doar pentru că, tot administrîndu-ni-se porţii din ce în ce mai mari de mizerie umană, devenim oarecum imuni la vorbele lor. Noi, cu sila cronicizată, ei, politicienii, cu noi şi diabolice forme patogene. Fiecare cu lumea lui. Numai că noul atac viral al nimicurilor în criză de voturi se îndreaptă de cîteva luni bune asupra unei clase sociale care şi-a pierdut săraca imunitatea, sleită de puteri şi speranţe siluite. O clasă socială slăbită şi flămînzită la propriu. Cu atîta cruzime şi nesimţire sînt batjocoriţi pensionarii în prag de an electoral, şi de cruntă iarnă, încît sila de clasa politică se răscoală nevindecată acum din toate ungherele sufletului şi minţii oricărui om raţional. Spectacolul aţîţător şi bestial mijlocit de fauna pesedistă şi penelistă pe ruina nevolnicelor pensii e cel mai jegos ritual politic care ne-a fost arătat pînă acum. Doar pentru cîteva procente în sondaje, doar pentru cîteva locuri în parlamentul dătător de averi şi doar pentru nebunia de a controla puterea guvernamentală dătătoare de lovele grase, e inuman să te joci cu minţile şi vieţile unor bătrîni care visează doar la o pîine şi-o doctorie în plus. În disperarea unei moţiuni ratate, PSD scoate cuţitul însîngerat din trupul putred penelist, gata să-l înfigă cu un nou şantaj. Cere Guvernului să devanseze termenul de majorare a pensiilor, de la 1 ianuarie 2008, la 1 noiembrie 2007. Bunicii şi părinţii noştri ar merita, desigur, asta. Dar toată lumea ştie că PSD aruncă doar vorbe goale. Pentru că nu sînt bani. Nu mai sînt. O ştie bine şi PSD-ul. Şi tocmai în asta stă nimicnicia acestor netrebnici roşii. Aprind licăre de nădejde în inimile celor mulţi şi săraci, doar ca să-şi răzbune frustrările politice. Dacă le-ar fi păsat cu adevărat de pensii, le-ar fi mărit cînd banii umpleau valiza domnului Năstase. Dar nu le-a păsat. Şi nu le pasă. Nici pesediştilor, nici peneliştilor şi nici altora de-un aluat cu ei, pentru care vieţile şi bătrîneţile oamenilor sînt doar o masă de manevră. O oală cu voturi. O oală în care, într-o bună zi, tot o să-şi găsească sfîrşitul, înecaţi în fiertura de umilinţe la care îi condamnă acum, zi de zi, fără judecată, pe părinţii şi bunicii noştri atît de chinuiţi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: