Nu de puține ori s-a vehiculat teoria că șansa României stă în turism și că de aici ne va veni relansarea și revigorarea economică. Perfect posibil, cu mici amendamente. Înainte de a face astfel de afirmații este obligatoriu ca respectivul emitent să dea o tură prin Grecia și poate prin Antalia pentru a observa, la fața locului, cum stă treaba undeva unde acesta duduie. Doar dacă este orb, surd sau cu alte defecte senzoriale majore nu va constata diferențe majore. Dincolo de infrastructură
- pe care, cu voia Domnului și cu mult ajutor extern și voință politică, poate o vom aduce la același nivel în cîteva zeci de ani - rămîne diferența serviciilor. Diferență care nu poate fi compensată doar cu celebra ospitalitate românească. Este nevoie de mult mai mult. E nevoie să simți ce vrea clientul și să te dai peste cap să-i faci pe plac pentru a-l face să se întoarcă. E nevoie de școală multă de specialitate pentru personal. Spre exemplu, în Turcia se fac patru ani de școală pe bune pentru a ajunge un simplu chelner. Și mai este nevoie de multe alte lucruri. Agroturismul nu înseamnă numai produse din gospodărie, plimbări cu căruța sau sania și focuri de tabără. E nevoie de o limbă străină în care să poți comunica, dar, în zilele noastre, chiar și o conexiune de Internet este necesară, ca să nu mai vorbim de apă caldă permanent și dușurile aferente.
Poate șansa României chiar stă în turism, dar pentru ca ea să nu rămînă doar o șansă, e necesar ca unii să facă strategii, alții să studieze și în alte părți și toată lumea să înțeleagă că este nevoie să și aplice cele văzute și stabilite.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
