Născut pe 23 august 1944

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 23.08.2007

* Vreme de 45 de ani, Gheorghe Arnăut din Prejmer şi-a serbat ziua de naştere participînd la defilările omagiale

Astăzi este 23 august. O zi obişnuită. Dar pînă în 1989 era cea mai pompoasă zi a anului, „ziua eliberării patriei de sub dominaţia fascistă, sărbătoarea naţională a poporului român“. Ziua supliciului cînd, an de an, întreaga Românie era scoasă la defilare. Pretextul era sărbătorirea zilei naţionale, dar adevăratul scop al megamanifestărilor era, de fapt, elogierea comandantului suprem. Ceauşescu adora să i se scrie numele pe stadioane, să i se recite poezii adulatoare şi, mai ales, să vadă cum poporul defilează pe sub ochii lui, ovaţionîndu-l. Muncitorii din Braşov se încolonau şi ei, grupaţi pe întreprinderi şi, după ore în şir de aşteptare în soarele arzător, ajungeau în faţa tribunei cu ştabi de partid judeţeni, instalată în Parcul Central. Gheorghe Arnăut striga şi el din toate puterile „23 August / Libertate ne-a adus!“. Dar nu din fierbinţi sentimente de dragoste şi recunoştinţă faţă de partid şi conducătorul iubit. Pur şi simplu era bucuros că, în cîteva minute, o să fie liber. Defila cu gîndul la petrecerea de acasă. Fiindcă tot pe 23 august e ziua lui de naştere. Pe mama lui au apucat-o durerile facerii chiar în „acea zi luminoasă“ din 1944, cînd armata română trecea fatidic de partea bolşevicilor. S-a născut la ora 22, în timp ce regele Mihai rostea la radio proclamaţia către ţară. Prejmereanul îşi aminteşte cum şi-a serbat el ziua de naştere printre defilări şi lozinci, vreme de 45 de ani.

S-a născut în timpul comunicatului pentru ţară

Gheorghe Arnăut a turnat fontă vreme de 16 ani la uzina Tractorul. Acum e pensionat, stă mai mult pe-acasă, vede de gospodăria din Prejmer şi mai scoate cîte un ban cărînd buşteni cu calul. Un bătrîn ca oricare altul. Un singur amănunt din viaţa lui îl face să fie altfel decît restul braşovenilor: ziua de naştere. A venit pe lume chiar pe 23 august 1944, în plin război, cînd românii şi-au format un nou guvern, trecînd de partea coaliţiei antihitleriste. E mîndru că s-a întîmplat să se nască într-o zi istorică, „în fond, ne-am eliberat de sub jugul fascist şi imperialist“, cum îi place să spună, deşi, cu greu îşi mai aminteşte care era sintagma exactă impusă de regimul comunist, ştie doar că a fost o zi mare. Istoria s-a scris şi în Barcani, comuna natală de pe lîngă Întorsura Buzăului. „Pe vîrful dealului era graniţa cu nemţii. Mama îmi povestea că ai mei stăteau cu geamurile înfundate, nemţii intrau în casă şi ne luau mămăliga caldă de pe masă. Tata era în război, la vînători de munte. Mama era cu burta la gură şi eu, hop, atunci am zis să mă nasc, chiar în ziua cînd se întorceau armele. Era pe la ora 10 şi ceva noaptea cînd regele vorbea la radio. Dar noi nu aveam radio, asta am aflat mai tîrziu“, povesteşte Gheorghe despre ziua în care începea, odată cu istoria lui, şi istoria nouă a României.

Mulgător manual fruntaş

A doua zi, România declara război Germaniei. Armata Roşie a invadat micul sat din curbura Carpaţilor. „Nici cu ruşii nu mi-era ruşine. Şi ăştia au făcut pagubă. Intrau în ogrăzi şi ieşeau cu ciurda de vaci. Şi nouă ne-au luat, că tata era cioban, avea oi, pămînt şi vite“, îşi aminteşte Gheorghe, al patrulea copil al familiei Arnăut. Cînd s-a terminat războiul, tatăl lui a venit acasă şi tare s-a mirat cînd a aflat în ce zi a văzut întîia dată lumina micul Gheorghe. De-atunci, s-a tot mîndrit cu feciorul lui pe la rude şi prieteni. Din 1965, s-au mutat în Prejmer şi, fiindcă avea doar 5 clase, a început să muncească. „Am fost fruntaş la CAP Prejmer. Trei vagoane de lapte pe an dădeam ca mulgător manual. Pentru o zi de muncă, se dădeau 7 kilograme de cartofi. Eu am primit trei maşini militare pline cu cartofi şi vagoane de grîu. Aşa de mult am muncit. Am vîndut ce nu mi-a trebuit şi am ridicat casa“, povesteşte el. Pe urmă s-a angajat la Tractorul. Era prin iulie 1970. A fost formator turnător. „M-au făcut şi membru de partid, dar niciun folos n-am avut, am ieşit cu pensie subţirică“, mărturiseşte el.

Cine nu defila era penalizat

N-a avut niciun folos nici de pe urma actului de naştere. Maiştrii şi secretarii de partid se mirau cînd auzeau în ce zi s-a născut, dar nu l-au blagoslovit cu niciun favor. Sau măcar un bilet de concediu. Ba, mai mult, i-au transformat ziua onomastică într-un chin. „Trebuia să vin la uzină cu sticluţa şi prăjituri, să-i cinstesc pe tovarăşi. Dar era frumos, mă felicitau toţi. Apoi semnam fişa de pontaj şi plecam la defilare, altfel mă penalizau“, îşi aminteşte el. Aşa începea ziua lui. Se duceau pe jos pînă în centru. Se aşezau la rînd, după celelalte întreprinderi şi aşteptau pînă îi apuca ameţeala. Unele grupuri pregăteau momente artistice mai deosebite, altele, pur şi simplu defilau, dar se întreceau în compunerea de lozinci de dragoste faţă de partid cît mai arzătoare şi mai originale. Artiştii plastici ai fiecărei uzine se apucau din timp să picteze pancarte cu tot felul de lozinci:
„Partidul-Ceauşescu-România“, „Muncim şi te apărăm, patria noastră“, „Ceauşescu-România,/ Pacea şi prietenia“, „România, Ceauşescu, Viitorul“.
Ici, colo, cîte o pancartă firavă cu „23 August“. Adevărata sărbătoare a zilei era trecută în plan secund, în prim-plan trebuia scos eroicul sacrificiu şi talent al conducătorului care „călăuzea poporul“ pe „un eroic drum“, în „Epoca de Aur“, către „noi împliniri revoluţionare“.

A dus pancarta cu ziua lui de naştere

Defilarea de 23 August din Braşov avea cîteva momente aşteptate cu interes. Tractorul şi Steagul Roşu aveau cele mai spectaculoase reprezentaţii. Atît ca număr de manifestanţi, cît şi prin spectacolul propriu-zis, regizat cu precizie, astfel încît totul să decurgă impresionant şi impecabil. Pe platformele mobile, flancate cu secera şi ciocanul, tinere tovarăşe fluturau drapele şi pancarte, adoptînd poziţii de luptătoare dîrze în lupta pentru făurirea comunismului. În mijlocul platformei, utilaje specifice fabricii respective. Tractorul defila chiar cu tractoare. Steagu Roşu cu camioane. Pionierii, uteciştii, actorii, CAP-iştii, cercetătorii, militarii, nimeni n-avea voie să lipsească de la marea paradă. Ultimii, întotdeauna, sobrii miliţieni. Unii primeau pe semnătură echipamente speciale, de care trebuiau să aibă grijă ca de ochii din cap. Alţii erau dotaţi doar cu tablourile lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Sau flori care, la semnalul stabilit, trebuiau zvîrlite către tribuna oficială. Un şef de propagandă dădea tonul lozincilor care trebuiau strigate cu multă însufleţire. Tot el striga în megafon ce măreţe realizări a înfăptuit întreprinderea şi rostea numele fruntaşilor evidenţiaţi în întrecerea socialistă. „Mie mi-au dat o pancartă cu 23 August. Eram tare mîndru. Le-am arătat ziua mea de naştere“, se prăpădeşte de rîs Gheorghe.

Petrecerea de acasă

Defilarea de 23 August însemna cam opt ore de chin, cu o sticlă de apă care se plimba de la unul la altul, uneori cu leşinuri şi insolaţii, dar se sfîrşea cu petrecere. Parcă tot restul anului România aştepta micii, berea, vata de zahăr care se găseau din belşug numai la marea sărbătoare naţională. Pentru unii, era zi liberă, chiar dacă pica în mijlocul săptămînii, dar era recuperată cu 2-3 duminici de muncă. Alţii, mergeau la schimbul doi, sărbătorind prin muncă. Gheorghe se ducea acasă, unde îl aşteptau musafirii şi se încingea cheful. „Petreceam cu soţia, cei patru copii şi prietenii. Pentru mine, 23 august era o zi frumoasă“, spune prejmereanul. Care era satisfacţia celorlalţi români? Niciuna. Dacă nu participai la manifestaţie erai penalizat. Dar dacă se repeta cu rîvnă şi totul ieşea bine, colectivul respectiv primea felicitări de la judeţeana de partid.

Recompensele zilei naţionale

Seara, în caz că nu erau sătui pînă peste cap de defilare, românii puteau vedea la televizor marea demonstraţie din capitală şi chipul satisfăcut al preşedintelui slăvit. În cel mai bun caz, se difuza un film artistic despre lupta de eliberare de sub jugul hitlerist.
Oamenii muncii primeau prime, elevii, distincţii pioniereşti. În magazine, se băga în sfîrşit raţia de carne. Constructorii erau zoriţi să termine blocurile, iar de 23 august, în fiecare an, braşovenii primeau apartamente noi.
Aşa au fost zilele de 23 august de dinainte de 1989. Gheorghe le duce dorul. Îşi imagina că tot fastul e pentru el. Că el e sărbătoritul.
Azi, aniversarea lui trece aproape neobservată. Doar nevasta ce-i mai urează la mulţi ani. Nu-l mai caută nimeni. De-aia de 23 august merge la cîrciumă să ridice un pahar zicînd: „Hai noroc, Gheorghe, hai noroc, România!“

Cronologie de război

* octombrie 1941: după abdicarea regelui Carol II, a venit la putere generalul Antonescu. Avea de ales între Rusia şi Germania.
22 iunie 1941: am intrat în război contra URSS în speranţa că vom recupera Basarabia şi nordul Bucovinei. Şi, mai ales, de teama de a nu cădea sub dominaţie bolşevică. 20 august 1944: Armata Roşie se pregătea să ocupe ţara.
23 august 1944: La ora 22, regele Mihai I a citit la radio o proclamaţie prin care anunţa ieşirea din războiul contra Naţiunilor Unite.
24 august 1944: România a declarat război Germaniei.
9 mai 1945: sfîrşitul războiului. După eliberarea teritoriului, România a participat alături de armata sovietică la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a unor zone din Austria, punînd la dispoziţia Naţiunilor Unite peste un milion de soldaţi români. 10 februarie 1947: Tratatul de pace de la Paris a atribuit României statutul de stat învins. Teritoriile pierdute n-au mai fost recuperate.

Născuţi în ziua insurecţiei

* 1530: Ivan cel Groaznic, mare cneaz al Moscovei şi primul ţar al întregii Rusii
* 1912: Gene Kelly, actor
* 1924: Paul Everac, dramaturg
* 1931: Hamilton Othanel Smith, biolog american, premiul Nobel în 1978
* 1940: Zoe Petre, fosta consilieră a preşedintelui Emil Constantinescu
* 1948: Andrei Pleşu, scriitor, eseist
* 1954: Preasfinţitul Episcop Vicar Patriarhal Vincenţiu Ploieşteanu

„Serbare Pionierească de 23 August“

* Cîntăreţul de muzică folk Daniel Făt a ales Braşovul pentru a sărbători ziua de 23 august (foto). Nu cu defilări şi montaje literar-artistice, ca pe vremuri, ci cu piese noi din creaţia lui. Spectacolul, avînd o regie mai puţin obişnuită şi intitulat „Serbare Pionierească de 23 August“, îi invită pe braşovenii iubitori de muzică bună la o „cîntare“ originală, în stilul haios cu care ne-a obişnuit cantautorul. Marea serbare va avea loc astăzi, la Club SCENA (str. Al.I. Cuza nr.6), ora 21:00. Atenţie, Daniel anunţă că „Intrarea e liberă, dar ieşirea e 8 RON“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Inspecţii în şcoli

Articolul urm�tor

Sindromul Apaţa