Schimbarea la Față din calendarul creștin, aduce azi în popor Probejenia, adică ziua de hotar între vara care s-a stins și toamna care dă semne să se nască, în frunza ostenită de galben, lumina palidă din asfințit și rotirile negre de păsări gata de călătoria cea mare. S-a stins o vară care ne-a ars fără milă vlaga pămîntului cu dogoare de foc și-a ostoit-o cu lacrimile noastre. S-au prăpădit sub vara asta zile și oameni și, în șir, zilele unor oameni. S-a stins o vară ca un an fără spor, sporind secul toamnei ce va să vină. S-a stins o vară cu pedepse și judecăți pe care, chiar de le-am pricepe pînă la miez, tot n-am avea înțeleapta putere să le recunoaștem rostul greu.
Se stinge o vară care a ars pînă la cenușă trufașe învolburări de mărire, patimi și vorbe de ocară, lăsînd toamnei mirosul greu al leneșei leșii. Lăsînd toamnei povara grea a stricăciunii. S-a stins o vară începută în sfadă. S-a stins o vară coaptă ca o bubă răscoaptă. S-a stins o vară de ne-rod și nesăbuințe. Și de multe netrebuințe. Umilințe. Și prea puține căințe. S-a stins o vară ca o poamă uscată. S-a stins o vară ca o sare amară. Stinge-s-ar! De nu s-ar mai atinge neodihna ei de soarta cuminte.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
