* Colegul nostru,
ziaristul Dan Lambuțchi, s-a stins din viață cu cîteva luni înainte
de a împlini 40 de ani
* El a murit noaptea trecută, în somn,
în urma unui stop
cardio-respirator
Moartea n-a mai avut răbdare cu ziaristul Dan Lambuțchi. Dacă inima lui nu se oprea noaptea trecută, în 27 octombrie el ar fi împlinit 40 de ani. O vîrstă la care orice om, în plină putere, își făcea planuri de viitor. Și Dan Lambuțchi avea visuri și planuri mari. Pentru familia lui, pentru cariera sa, pentru viață.
În decembrie 1989, el s-a mai întîlnit o dată cu moartea. Dar, atunci, a fost mai puternic decît gloanțele care i-au străpuns corpul. Studentul de atunci Dan Lambuțchi s-a întors la viață cu mai mult curaj. Curajul de a spune adevărul, curajul de a scrie, de a cere și de a lupta pentru schimbarea lumii în care trăiam. A făcut-o și în numele altor tineri, mai puțin norocoși decît el, pe care gloanțele Revoluției nu i-au iertat.
De la primele pagini ale săptămînalului Replica, pe care l-a scos împreună cu prietenii săi, și-a descoperit pasiunea pentru presă. După ce Replica a fost sugrumată de vremurile supuse FSN-ului, în 1992 a venit, cu cîțiva dintre colegii săi, la Mesager. Și a continuat să scrie la primul cotidian al brașovenilor nesupus directivelor de partid. Apoi, în 1993, a făcut parte din echipa care a fondat cotidianul Transilvania Expres. Din 1998, odată cu nașterea Monitorului, a fost pentru cîțiva ani redactor-șef adjunct al cotidianului nostru. Apoi, prin anul 2000, a dat o mînă de ajutor la zămislirea Monitorului de Vîlcea. A și rămas o vreme acolo, în orașul care l-a adoptat imediat, ca director al tînărului cotidian vîlcean. S-a întors însă acasă, la Brașov, mereu în căutarea unor noi provocări. În ultima vreme era preocupat de viitorul electronic al presei și lucra la un proiect pentru ediția on-line, alături de colegii noștri de la Transilvania Expres. A făcut asta și joi, ca în orice altă zi care trece, ca o clipă, într-o redacție. Și tot joi, și-a făcut planuri de vacanță alături de soție și prietenii lor. Se stingea, pentru noi toți, o zi obișnuită, ca să lase loc alteia, poate mai bună, poate la fel. Pentru Dan Lambuțschi avea însă să fie ultima. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
