Orice om simplu, dacã face vreo potlogãrie cît de micã, riscã sã aibã mari probleme cu justiþia care, atunci, culmea, funcþioneazã. În schimb, este suficient ca respectiva faptã sau una de 10 ori mai gravã sã fie fãcutã de un om puternic financiar sau politic ca lucrurile sã se schimbe cu 180 de grade. Brusc, instituþiile nu mai au efective suficiente pentru instrumentare, reprezentanþii lor sînt sufocaþi de alte dosare, iar totul pare sã se petreacã într-un alt film, un film în care acþiunea se poate derula cu atîta lentoare încît ºi cei interesaþi pot sã piardã firul, ba chiar pot uita ºi ce s-a întîmplat la început. ªi aici nu-i vorba doar de imunitatea parlamentarã. E vorba de o pseudoimunitate pe care þi-o poate oferi banul sau funcþia ocupatã într-un partid. Nu este oferitã de slujbaºul simplu, care de multe ori nici mãcar nu ºtie cu cine are de-a face sau ce-ar putea pãþi dacã ar duce actul de justiþie mai departe. E vorba, în primul rînd, de ºefii de instituþii care ºtiu faptul cã orice astfel de persoanã are butoane pe care poate sã apese în orice moment, din cele mai diverse sfere, inclusiv din cele de la Bucureºti. Cum niciunul dintre ei nu este dispus sã-ºi riºte scaunul, este preferatã mimarea cercetãrii ºi pasarea pe cît posibil a pisicii în curtea altcuiva, mai puþin versat în jocurile de acest fel. Timpul trece, cauza este uitatã, iar respectivul subiect este fãcut scãpat pe vreo chestiune de procedurã, dacã nu chiar prescriere. Teoretic, nimeni nu-i mai presus de lege. Nu a amendat însã nimeni aceastã afirmaþie, uitîndu-se un pic prin jur: totuºi, unii sînt mult mai sus pentru lege.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
