Cînd în urmă cu vreo cîțiva ani, cînd era în liceu, i-am recomandat puștiului meu să distribuie abonamente dimineața timp de o lună, în vacanță, pentru a-și face banii de mare, prima oară m-a privit oarecum ciudat. Mai rău, șefa de departament de atunci m-a întrebat, cînd am anunțat-o de decizie, cu ce mi-a greșit atît de rău copilul. Nu-mi greșise chiar cu nimic. Vroiam doar să-i arăt cum se cîștigă banii și cît de greu trebuie să muncești pentru fiecare leuț care se cheltuie cu atîta viteză și ușurință. Timp de o lună, în vacanță, pe ploaie, pe vînt, pe caniculă, băiatul meu a livrat ziare pe unul dintre trasee. Și, spre fericirea mea, nu s-au înregistrat deloc reclamații. I-am urmărit fericirea ce i se citea pe față în momentul în care și-a ridicat primii bani munciți de el. Radia și cred că și-a cinstit mare parte dintre prieteni. Normal că banii de mare i-a primit separat de la mine. Eu nu voisem decît să-i dau o lecție. O lecție pe care fiecare tînăr adolescent american o primește în momentul în care împlinește vîrsta legală de a lucra. Și pe care o și pune în practică pentru că este singurul mod de a avea mai repede o mașină mai veche numai a lui sau pentru a-și putea închiria o locuință proprie în care să nu mai stea cu părinții.
Ideea editorialului mi-a venit ieri-dimineață, în momentul în care am accesat secțiunea ediției noastre online, dedicată cererilor de angajări, unde am găsit zeci de anunțuri de elevi și studenți care doreau o slujbă pe timpul verii. Nu am putut decît să mă bucur în momentul acela. Mi-am spus: Iată, se întîmplă! Lucrurile încep să intre în normal. Tinerii descoperă singuri faptul că nu au cum să se descurce altfel decît singuri. Mai rămîne să aflu de români care fug de la un job la altul în aceeași zi pentru a cîștiga mai mulți bani, în loc să se plîngă că nu se descurcă și atunci chiar pot spune că sîntem pe drumul cel bun - drumul către normalitate.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
