După premierul Tăriceanu, și președintele PSD Mircea Geoană a decis ieri că este timpul ca partidul pe care-l conduce să se întoarcă cu fața la cetățean. Ce nu înțeleg eu este cum de aceste persoane recunosc faptul că, implicit, pînă acum au stat cu fundul spre cetățean și problemele lui. Ca și cetățean, am deja un oarecare sentiment de stinghereală gîndindu-mă cum ar fi ca toți acești politicieni să stea cu fața la mine, și la cei ca mine, după ce ani în șir nu le-am simțit privirile decît în timpul campaniei electorale. Spre norocul meu, am siguranța că lucrurile vor rămîne la nivelul declarațiilor politice. A te întoarce la cetățean nu-nseamnă să-l primești în audiență în biroul de circumscripție pe unde n-ai mai călcat de săptămîni sau poate luni. Nu înseamnă nici să-l ajuți cu o sumă de bani pe omul aflat în nevoie sau să-i rezolvi problema punctuală, sunînd pe cine știe cine. A te întoarce către popor și spre cetățean înseamnă, în primul rînd, să ajungi să-i cunoști, dacă nu chiar să-i simți problemele importante și să încerci să le rezolvi. Nu una cîte una, ci pentru toți cei care au acest tip de problemă. Ca parlamentar poți face asta inițiind legi care să rezolve aceste probleme, legi pe care să le plimbi pe întreg circuitul birocratic parlamentar pînă la promulgare. Nu este ușor.
E vorba de pricepere, de abilitate, de capacitate de negociere și, mai ales, de interes. Spectrul votului uninominal ar trebui să scoată din inerție marea masă amorfă a parlamentarilor sau măcar pe cei care înțeleg că nu au nici cea mai mică șansă pentru un nou mandat dacă nu schimbă ceva în felul lor de a fi. Mediatizarea inițiativelor și reușitelor parlamentarilor care țin să-și ducă la îndeplinire mandatul ar putea constitui un atu determinant în viitoarea competiție electorală, oricînd va avea loc ea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
