Peste 30 de studenþi ºi profesori au fost uciºi, ieri, în cel mai grav atac armat produs într-un campus universitar din Statele Unite. ªtirea grozãviei a fãcut în cîteva minute ocolul Pãmîntului. Se pare cã atacatorul era un tînãr care a venit în campus sã-ºi caute prietena. Era furios ºi sigur pus pe ucis. Pentru cã era înarmat pînã în dinþi. A deschis focul într-o salã de curs ºi într-un cãmin. Ucigaºul a fost la rîndul lui omorît de forþele de ordine. Sau s-a sinucis. Oricum e mort. Încã un masacru comis într-o ºcoalã americanã din cauza unui tînãr furios. Nu e prima ºcoalã americanã stropitã cu sînge din pricina unui tînãr înarmat. ªi nici prima sau ultima ºcoalã din lume în care elevi sau studenþi devin þintele gloanþelor unor oameni furioºi.
Desigur, o astfel de întîmplare îngrozeºte orice om cu mintea întreagã. ªi, undeva, pitit în adîncul sufletului, îþi poate scãpa un oftat de uºurare. În ºcolile noastre, sãrace cum or fi, mãcar copiii nu sînt împuºcaþi. O palidã consolare. În realitate, dacã aduni ºtirile aproape zilnice despre copiii din România care se bat cu cruzime între ei, despre elevi care-ºi pocnesc profesorii, despre elevi care se înjunghie, despre fete care se pãruiesc ºi se dau cu capul de tablã, despre tineri care îºi sparg dinþii ºi capetele lîngã catedrã în timp ce se filmeazã cu telefonul mobil ca sã se vadã apoi la televizor, dacã pui toatã aceastã exacerbatã, ºocantã ºi gratuitã violenþã la un loc, ai de ce sã te îngrozeºti. O armã. O singurã armã la îndemîna unui copil hrãnit cu violenþã e pasul spre masacru.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
