Există oare un Paște catolic și un altul ortodox? La fel cum Nașterea Domnului este una pentru toți creștinii pămîntului, și Paștile aduc aceeași Lumină a Învierii în sufletele tuturor credincioșilor. În ciuda unor rigide socoteli bisericești, și ortodocșii, și catolicii, și reformații, și protestanții înțeleg prin Paști același lucru: sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul Lumii. Bucuria oamenilor de a merge, din nou, în acest an, în aceeași duminică la sfintele slujbe, de a purta cu toții lumînări aprinse, în această noapte, în așezările în care trăiesc împreună, și nedumerirea care îi frămîntă atunci cînd fiecare comunitate își cinstește Paștele propriu arată cît de firave sînt eforturile comune ale întîistătătorilor Marilor Biserici de a duce la împlinire rugăciunea Mîntuitorului ca toți să fie una. De ce sărbătorim, totuși, Paștile la date diferite, continuă să se întrebe credincioșii? Adevăratul răspuns este extrem de complex. Istoria ne dă însă o explicație simplă. La începutul secolului II, creștinii din Răsărit, invocînd o tradiție de la Apostolul Ioan, țineau Paștile la o altă dată decît cei din Roma, fideli tradițiilor petrinice. Abia Sinodul de la Niceea (în anul 325, un fel de Consiliu al Europei) a unificat data Paștilor și a stabilit și o regulă de calcul. Unitatea s-a spulberat însă definitiv în secolul XVI, odată cu reforma calendarului. Secolul XX a adus adoptarea calendarului pe stil nou în Răsărit, dar nu și revenirea la o dată comună a Paștilor, Bisericile Ierusalimului, Rusiei, Serbiei și Muntelui Athos obligînd întreaga ortodoxie să rămînă la vechile calcule. Specialiștii în teologie avansează teoria că această decizie a avut drept menire salvarea unității Răsăritului.
Oricum, subiectul rămîne extrem de sensibil și amînat cu mare diplomație de către înalții prelați. Sîntem prea mici noi, creștinii de rînd, spre a face judecăți sau a ține balanța dreptății pentru a afla de partea cui s-a aflat adevărul în micile dispute bisericești, precum cea a calendarului, darmite în marile cumpene ale creștinătății, precum Marea Schismă.
Adevărata Biserică este mai presus de cele lumești. Și poate chiar marea împăcare creștină urcă acum pe drumul Golgotei, purtîndu-și crucea, prin fiecare dintre noi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
