50 de ani de la Tratatul de la Roma reprezintã o perioadã extrem de lungã, ce meritã, cu siguranþã, un bilanþ. Un bilanþ ºi totodatã o analizã a acestor ani ºi stabilirea direcþiilor unui nou început. Cei aproape 500 de milioane de europeni meritã acest lucru. Asta mai ales datoritã valului de nemulþumiri existent în rîndul a numeroase þãri membre. Scumpirile generate de trecerea la euro, întîrzierile adoptãrii de mãsuri datorate mecanismelor ultrabirocratice ale conducerii Uniunii sînt lucruri care aratã cã mai este mult de lucru pentru ca Uniunea sã fie pe deplin funcþionalã. Cred cã respingerea Tratatului constituþional în Franþa ºi Olanda ar trebui sã fie un semnal extrem de serios pentru conducerea Uniunii cã este nevoie de un document comun mult mai simplu, poate chiar fãrã particula „constituþie“, un document în care fiecare cetãþean al Uniunii mai întîi sã se regãseascã, pentru a-l putea ulterior vota. Fãrã o astfel de reformare a tratatului, ºansele de adoptare sînt extrem de mici.
Dacã în privinþa naþionalismului sînt de acord cu cele spuse de cãtre preºedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, nu pot fi de acord cu declaraþia domniei sale în privinþa faptului cã cei care „acþioneazã în favoarea interesului naþional sînt sortiþi eºecului". Îmi permit sã îl contrazic, fiind de pãrere cã niciuna dintre reglementãri nu ar trebui sã afecteze interesul naþional al niciunui membru, iar prevederile ar trebui sã fie adoptate chiar în spiritul acestui lucru, cu menþiunea adoptãrii setului de valori comune fiecãrei naþiuni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
