Patimi

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 19.02.2007

Ca mai în fiecare duminică, ieri, spaţiul public a fost parcă mai abitir otrăvit de declaraţii care de care mai belicoase. De parcă, împinşi de oarbă mînie, politicienii de toate felurile au găsit că datoria lor dintîi e a stropi venin tocmai peste ziua socotită Duminica Iertării şi a Împăcării. Aşa ne găseşte în acest an Postul cel Mare. În mare vrajbă. O cumpănă grea pentru noi toţi, ca oameni şi ca neam. Căci politicienii nu poartă singuri vina vrăjmăşiei şi mizeriei. Noi i-am creat. Aşa cum somnul raţiunii naşte monştri, iar frica şi laşitatea îngraşă fiara. Poate că aşa ne-o fi fost dat, şi nu întîmplător, ca tocmai Postul Paştelui să fie vremea în care să învăţăm căinţa, să ne căutăm iertarea. Ne-o fi fost dat, dar tot degeaba, dacă noi înşine nu ne-om da o şansă prin omenească şi cinstită silinţă. Mare şi mică este măsura celor ce se cuvine a le împlini. Pentru că, pe cît de greu, pe atît de uşor ar putea fi să ne măsurăm fără ascunzişuri sufletul şi faptele. Cît de greu poate fi să ne recunoaştem păcatele, greşelile şi nevredniciile? Şi, recunoscîndu-le, fiecare dintre noi să-i obligăm şi pe făţarnici să-şi zgîrie măştile. Şi, cu puţină căinţă, toate cele rele, făcute din micime, din prostie sau nevinovată neştiinţă, din nesimţire sau ticăloşie, din necugetare, măruntă poftă sau nepricepere şi naivitate, cît de greu ar fi să le recunoaştem? Şi mărturisindu-le fără ocolişuri, să astupăm gura ispititoarei minciuni, a lăcomiei şi trufiei care ne tot fură viaţa. Cel mai greu e însă să ne imaginăm că toate aceste pilde ar avea sorţi să fie împlinite. Ar fi Raiul pe pămînt, or, tocmai de aceea, Raiul e doar în ceruri. Mă amăgesc să sper că, în acest Post al Paştelui, măcar de patimi vor fi iertaţi. Căci patima, întîi de toate, duce la stricăciunea de suflete şi minţi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Din drag de limba rusă

Articolul urm�tor

Pichetare cu versuri