Ați întîlnit vreodată vreo persoană în vîrstă care cerșește? Ați remarcat că își ținea privirea plecată, de rușine că este silită să facă asta? Eu da. Și mi-a fost mie rușine de rușinea lor. O rușine contopită cu mila. Un sentiment pe care îl mai am atunci cînd văd un bătrîn numărîndu-și cu mîinile tremurînde banii puțini pe care îi are și care nu-i ajung să cumpere ce și-ar dori. Sau și mai grav, ceea ce îi este vital - medicamentele. Am văzut bătrîni cerînd să li se dea jumătate din cantitățile prescrise pentru că de atît au banii. Am văzut bătrîni care n-au fost să-și facă la timp controlul medical sau analizele pentru că nu aveau ce să le dea celor care fac, chipurile, actul medical în mod gratuit. Am văzut bătrîni umiliți de obligația statului la cozi pentru prezentarea cuponului mov cu care să dovedească faptul că nu au murit pentru a-și putea încasa pensia, și așa de mizerie. Fiecare dintre ei a fost cîndva ca și noi. A muncit, a plătit statului taxele aferente, fără să îl întrebe cineva vreodată dacă este de acord cu aceasta.
Acum, cînd statul ar trebui să-i întoarcă o parte din acei bani, nu face decît să-i umilească prin slujbașii săi. Deși reprezentanții Ministerului Sănătății se întrec cu cei ai caselor județene de sănătate în afirmații conform cărora nu există o problemă a medicamentelor compensate și gratuite și că plafoanele alocate sînt suficiente, lună de lună, bolnavii sînt supuși unei veritabile curse contra cronometru pentru a putea prinde astfel medicamente. Uneori sînt plimbați de la o farmacie la alta, iar ce-i mai trist este faptul că în jurul datei de 15, cînd destui dintre ei își încasează pensia, cele mai multe farmacii și-au epuizat plafonul de gratuite și compensate. Și astfel, începe cursa descoperirii farmaciilor care mai eliberează astfel de rețete. Și asta lună de lună, fără ca problema să fie rezolvată definitiv de cineva și, mai ales, fără să aflăm vreodată cine-i de vină, de fapt.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!