Protestul angajaților de la Ambulanță readuce o discuție veche de cînd lumea asupra crizei prin care trece acest sector și pe care reforma celebră a ministrului Nicolăescu nu a soluționat-o. Ba chiar pare să nu aibă habar de ea. Poate dacă, vorba sindicaliștilor, ar fi stat o tură de gardă la Salvare sau dacă ar fi avut o problemă de sănătate cineva apropiat în familie, iar salvarea s-ar fi lăsat așteptată, ministrul cu pricina ar fi fost mai curios să vadă cum merg lucrurile și în acest sector vital. Exceptînd cîteva mașini mai de Doamne-ajută, de pe Daciile Salvării curg tablele, iar cursele se transformă în veritabile aventuri nu numai pentru pacienți, dar și pentru personal. Scoaterea acestora din circulație mi se pare o chestiune de bun-simț, dar acest lucru nu poate fi făcut decît prin înlocuirea simultană cu altele moderne, pentru care sînt necesare fonduri.
Un serviciu municipal de ambulanță ar mai rezolva probabil parțial problema dotărilor, dînd șanse mai mari pacienților din județ care au nevoie de intervenție. Cu siguranță acest lucru nu va rezolva total situația. Cred că și în acest domeniu concurența este necesară, iar apariția unui serviciu de tip SMURD nu are cum să dăuneze. Este în joc interesul superior al pacientului care va putea în acest mod să aleagă cui îi încredințează viața atunci cînd are nevoie de ambulanță. Asta nu exclude însă egalitatea de șanse, ca surse de finanțare, dotări și profesionalism. În acest mod ar reuși cu siguranță cei mai buni, dar cel mai cîștigat ar fi tot pacientul. Ideal ar fi însă să nu ajungă să aibă niciodată nevoie de o ambulanță.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
