Înþeleptul spune cã o prietenie devine adevãratã doar cînd doi oameni au ce sã-ºi reproºeze. Ei bine, înseamnã cã politica româneascã nu e în crizã. Iar otrava care inundã în fiecare zi spaþiul public ºi dihonia care parcã a luat minþile tuturor politicienilor, cu toatã vãrsãtura asta de acuzaþii ºi reproºuri, e doar semnul unei mari, mari ºi adevãrate prietenii. Sã privim cu calm. Amicul Tãriceanu, de pildã, dã de pãmînt ºi împroaºcã pereþii cu amintirile scîrboase, scãpate din amnezia electoralã, despre Stolojan. Iar amicul Stolo spalã podelele platformei cu Tãri ºi toþi ai lui. Iar ai lui se pocnesc cu cei care erau pînã mai ieri ai lor. Dupã ce a trecut prin patul tuturor, Voiculescu þopãie precipitat sub procente ºi dã sã muºte din glezna democraþilor. Care, la rîndul lor, împart prieteneºte ºuturi ºi bombeuri direct în nasul aliaþilor nealiaþi. ªi PSD se bate. Singur. Vadim latrã ºi, mamã, ce-ar mai muºca, dar ºi-a pierdut proteza. I-a furat-o Becali ºi ºi-a pus-o pe cap, într-un atac de crizã cu repetabila viziune a încoronãrii. Nici Bãsescu nu ºi-a uitat prietenii. Iar prietenii ºtiu de ce. A aflat ºi Bruxelles-ul. Primul care s-a molipsit de prietenia ca la români e ditamai liderul Grupului ALDE din Parlamentul European, ºeful liberalilor ºi democraþilor europeni, Graham Watson. Care s-a pus ieri pe reproºat, taman din buricul UE. Nu cã scena politicã româneascã ar fi prea zgomotoasã în ajun de Revelionul integrãrii, aºa cum ai crede cã le stã bine tãticilor Europei. Ci aºa, ca pe la noi. Cum cã Bãsescu e din vechile structuri ºi cã ar fi uneltit cu Stolojan sã-i facã buba micului Tãriceanu, care, vezi Doamne, abia ce s-a nãscut. (Noroc cã i-a gãsit domnul Watson doicã, pe lãptosul Voiculescu). Poftim, lecþie europeanã. ªi nici nu ne-am integrat. Stai sã ajungã ai noºti, cu toþii, în Parlamentul UE! Atunci sã vezi epidemie de prietenie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
