România mea

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Ştiuj, 01.12.2006

România mea e colţişorul de lume în care se iţea, văruită ca o bezea, între două livezi grele de rod, casa bunicilor cu cerdac bucovinean umbrit de viţă-de-vie. România mea e curtea mare pavată cu pietre alunecoase din oraşul bănăţean în care m-am născut. Curte de casă săsească în care alergam după fluturii care plouau din teiul gros, laolaltă cu copiii vecinei. Mama lor ne vorbea numai în ungureşte, iar mama mea numai în româneşte. Iar noi le pricepeam pe amîndouă şi creşteam ca fraţii, aşa cum era pe-acolo de cînd lumea şi pămîntul. România mea e zăpada mai mare decît vîrful căciulii, troiene pe care le-am văzut prima oară în viaţa mea de aproape şase ani în orăşelul de munte în care aveam să rămîn apoi 16 ani. Toate zăpezile grele care au urmat şi primăverile tîrzii care păreau să nu mai răzbească niciodată să iasă din pădurea mîndră de brazi, toate sînt România mea. Serile de Crăciun colindate în şoaptă, în miros de vanilie şi cozonaci, şi hăuitoarele pluguri din nopţile de An Nou, prima zi de şcoală şi prima zi de muncă în oraşul din străini unde m-a trimis stagiatura, prima lumînare plînsă la mormîntul unui om drag şi prima noapte de Înviere la bisericuţa unde mama ne-a dus în mare taină, seara de vară în care am descoperit cu bătaia inimii cît de mută e o şoaptă de dragoste şi toate lacrimile neputinţei sau ale biruinţei amestecate de viaţă, toate sînt România mea. Tot România mea a fost şi viaţa din ţara chinuită de cozile foamei şi umilinţa anilor în care gardul puşcăriei reci şi întunecate erau chiar graniţele ei. Toate amintirile frumoase şi coşmarurile trecute, toate durerile şi bucuriile, tainele şi visurile, ce-am clădit şi ce-am greşit, noaptea care stă să cadă şi zorii care crapă de ziuă, cu tot ce-a lăsat viaţa mea în urmă, e România mea. Putea fi Franţa mea. Sau America mea. Sau Japonia mea. Dar mi-a fost dat să fie România. Şi dacă asta e viaţa mea, asta e şi România mea. Rînduită, după soroc, în vieţile României.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Ultima frontieră

Articolul urm�tor

Conservatorii îşi fac harakiri